VIS DE IARNĂ

Paralizase gându-n aşteptare,

şi timpul rămăsese suspendat,

fulgi grei cădeau din cerul de bazalt

în iureş ne-ntrerupt şi fără alinare.

Vuia pădurea de urlete răzleţe,

copacii adormiţi trosneau de ger,

natura-ncremenise iar sub cer

în somnu-i argintiu vegheat de troiene semeţe.

Priveam pierdută spre nori

cu fulgii topindu-mi-se pe faţă,

aveam şi trupul şi sufletul de gheaţă

şi visam la zile-nsorite şi pline de culori

SUNTEM VÂNDUŢI

Văzduhul e plin
de freamăt de aripi
pământul geme
de durere şi patimi;
pe-un colţ uitat de cer
lăcrimează tăcut,
un înger stingher –
priveşte buimac la marele haos
a fugit şi Sfântul Duh
din altar, afară, prin naos.

Copiii Domnului, turbaţi,
sfâşie bunici şi fraţi,
muşcă din ţară şi popor,
se hrănesc cu pruncii lor –
se hrănesc cu vieţi şi vise
şi au inimile-nchise.

‘Geaba le mai bate
Domnul, la fereastră,
căci sunt făr’ de inimi,
n-au sufletele-acasă –
le au moarte şi-ngropate
de un veac şi jumătate;
strigoi sunt doar,
şi morţi fără morminte -
ştiu doar să pângărească
şi lucrurile sfinte.

Pribegi fără de ţară ,
străini de Dumnezeu,
tot rup din trupul ţării,
doar „banul” le e zeu –
nu mai au mamă, tată,
nu mai au rădăcini,
şi îşi vând zilnic neamul
la Iude şi străini.

Suntem vânduţi
pe treizeci de arginţi,
iar de vom protesta,
vor face din noi sfinţi –
ne-or zăvorâ-n celule,
ne-or pune sub pământ,
să nu le amintim
că suntem un neam sfânt.

ŞI POATE CREZI…

Şi poate crezi că am uitat de noi,

şi poate crezi că nu mai suntem doi;

că visul nostru fraged iarăşi s-a spulberat,

ucis de-amurgul crâncen şi mult prea îngheţat.

Şi crezi că doar în poze

ne vom mai regăsi,

nebuni şi fără griji,

cu zâmbet de copii.

Şi poate crezi că şi ziua de mâine

mă va fura, în zori, de lângă tine,

şi-o să te trezeşti singur şi trist

sub cerul greu de ametist

DOAR LÂNGĂ TINE

Alerg prin stepa ninsă

cu viforul pe urme;

am gheaţă în priviri,

privirile spre culme,

un cer cu mii de stele

întins deasupra mea,

şi-acelaşi foc lăuntric

ce arde-n lipsa ta.

Mirosul tău îl port în nări -

mă poartă către depărtări,

când urmele îţi sunt prea şterse

pe nesfârşitele cărări;

şi nu-mi mai stă nimic în cale

când vreau alături să te am,

străbat şi munţi şi văi, de-odată,

şi piedicile sunt în van.

Doar lângă tine îmi e bine

şi liniştea o simt din nou -

îmi izvorăşte dinspre tine,

o sorb doar de pe chipul tău.

… UNOR MIŞEI

Ne pregătim de luptă înc-o dată,

căci sânge-avem destul în vene,

cât să vă săturăm încă o vreme

pofta nebună de orori şi moarte.

Ne urmăriţi, mişei, de după colţuri,

tot rumegând de zor la ura voastră –

vă vreţi stăpâni, pe veci, în ţara noastră,

voi, pui de Iude, veşnici venetici.

Vă luaţi la trântă şi cu Dumnezeu,

muşcaţi hulpavi din carnea noastră,

şi-n toată nebunia voastră

nu ştiţi decât lui satan să-i slujiţi.

Vă-nstăpâniţi pe-acest pământ bogat,

ce v-a hrănit la sânul lui cu milă -

Voi, pui de vipere, îmi faceţi silă

…şi nu degeaba aţi fost blestemaţi.

Ne-oţi pune-n lanţuri şi negre celule,

mânaţi de-aceeaşi crudă răzvrătire,

ce v-a făcut să decimaţi, cu obidire,

floarea aleasă a acestei ţări.

Ne vom stinge şi noi ca şi părinţii,

în timp ce voi ne veţi ponegrii Sfinţii,

dar sângele vărsat va cere sânge,

şi va veni şi timpul vostru pentru-a plânge.

Căci timpul judecăţii o să vină,

şi va sfârşi şi stăpânirea voastră –

numai Lumina va bate-n fereastră,

şi întunericul va fi înlănţuit.

Tudor Gheorghe - Maturizare (Au facut copiii nostri dinti, Imperial) Deg...

RUGĂMINTE (2)

Mai lasă-mă să stau
la umbra clipei fericite,
când nu aveam nici doruri , nici ispite,
când zilele-nsorite la fel treceau.

Mai lasă-mi şi visul aproape,
şi nepăsarea anilor tineri,
când râdeam fie luni, fie vineri,
şi făceam zi din orişice noapte.

Mai lasă-mi Lumina aprinsă
pe cerul nesfârşit al vieţii mele,
să-mi poarte paşii pe cărările grele,
când speranţa în mine e stinsă.

ÎNTÂLNIRE

Mă oprisem la poarta zorilor
cu aripile întinse
rupte din tăcerea norilor,
şi priveam la tine, de departe,
cum păşeai alene
de dincolo de noapte.

Te aşteptam de-o viaţă
cu dorul în suflet,
cu trupul de gheaţă,
sperând să-mi aduci mângâiere
după o noapte de frig
şi îndelungată tăcere.

Adunasem dorinţe şi vise,
vorbe de-alint şi şoapte nescrise -
le purtam în mine de-o veşnicie,
căci îţi erau menite doar ţie.

Aşteptam clipa -ntâlnirii
ca să-ţi sărut lumina privirii
ca să te am în braţele mele -
să împărţim la doi
zile şi nopţi, soare şi stele.

TE-AŞTEPT…

Te-aştept la revărsatul zorilor ;

o să mă rup iar din regatul norilor,

şi-o să devin şoaptă fierbinte -

o să te-alint cu mii de cuvinte.

Te-aştept în miezul zilei toride,

s-arunci un strop de rouă

pe-ntinderile aride

din sufletul meu zbuciumat,

ce n-a cunoscut ploaia

de când tu ai plecat.

Te-aştept la ceas de înserare

să alungi o tristeţe ce doare,

să rupi o vrajă demult rostită,

să îmi fii salvare şi nu ispită.

...DOAR TU

Ai smuls toate visele mele -
spuneai c-o să faci stele din ele;
peste-ntrebări ai pus doar tăcere,
şi m-ai adormit c-o mângâiere.

Mi-ai aruncat răzvrătirea-n uitare -
şi mi-ai răspuns, în zori, la chemare;
doar tu mi-ai curmat aşteptarea,
şi mi-ai alungat disperarea.

Ai dat şi norii toţi la o parte,
şi m-ai încălzit în miez de noapte,
doar tu mi-ai sărutat fruntea-obosită -
mi-ai fost şi salvare... şi dulce ispită.

ILUZII

Cu încăpăţânare
mă agăţasem de tine,
sperând că aici
o să îmi fie bine,
sperând să îmi găsesc
pacea, într-un sfârşit,
să-mi odihnesc sufletul
încercat şi-obosit.

Şi am vrut să rămân.
Nu vroiam să plec mai departe;
dar m-ai vrut lângă tine
o singură noapte,
aşa că am pornit
pe-o cale nouă,
mi-am aruncat visele
spre zorii scăldaţi în rouă.

STINSĂ

Umplu tăcerea iar
cu mii de vise,
şi te aştept mereu
cu braţele deschise,
sperând c-o să te-ntorci
la mine-ntr-un târziu,
să alungi durerea nebună,
să umplii spaţiul pustiu.

Şi trupul mi-e cenuşă
şi sufletul îmi arde,
şi te aştept mereu,
dar tu eşti prea departe,
şi noaptea ce se lasă
e ca un labirint -
în jur sunt numai neguri
stropite cu absint

Şi stelele s-au stins
pe bolta-ntunecată,
în mine simt cum mor
speranţe de-altă dată -
pier, una câte una,
ucise de-aşteptare,
căci ai uitat de mine,
şi lipsa-mi nu te doare.

TOAMNĂ

Roiesc prin vânt
alaiuri de flori,
şi frunze tot cad,
amorţite, sub nori.

Departe, pe cer,
se pierd grăbite
stoluri târzii
de păsări cernite.

Pe-alei de parc
nu mai râd copii,
şi străzile toamnei
sunt iarăşi pustii.

VIS PRIMĂVĂRATIC

Şi-au îndreptat pomii
braţele albe spre cer,
în rugi de flori
cu parfum de mister,
sub ploaia uşoară
de primăvară -
îşi plămădesc rodul,
purtându-l spre vară.

Şi-au deschis cocorii
aripile sub soare,
şi se-ntorc, plutind,
din ţări solare,
îţi poartă dorul
spre cuibul de-acasă -
vin să ne bată
iar la fereastră.

RESUSCITARE

Desenam inimi pe un colţ de cer
în dimineaţa fragedă,
când nu mai puteam să sper,
şi sufletul frânt mi-l strângeam în mine,
când era strigăt de durere
şi plângea după tine.

Şi timpul parcă se oprise în loc,
într-o clipă infinită,
cenuşie şi lipsită de noroc,
şi inima se oprise şi ea
într-o bătaie obosită, de sânge,
şi să mai bată nu mai putea.

Şi-auzeam ca prin vis
un fâlfâit de aripi sub cerul deschis,
şi-o ploaie de lacrimi
ce nu se oprea;
se pierdea-n depărtare,
uşor, vocea ta.

Dar m-ai smuls din cădere,
în clipa de cumpănă, c-o mângâiere,
şi m-ai readus iarăşi la viaţă -
ai turnat foc peste sloiul de gheaţă.

ÎNSETATĂ DE TINE

Tulburam apa cu-atingeri mute,
răcoarea i-o sorbeam din priviri,
căci numai setea mai sălăşluia-n mine,
şi-mi răscolea şi suflet şi simţiri -
se prelingea în mine, odată cu dorul nebun,
căci te doream, dar n-apucasem să-ţi spun,
iar tu dispăruseşi în noapte,
mult prea grăbit, urmărit doar de şoapte.

Şi-aştept o ploaie ce nu mai vine,
s-aline dorul din mine,
te-aştept la poarta noilor zori,
să m-aduci iar pe pământ,
să mă cobori dintre nori -
vreau să renasc din a ta sărutare,
mângâiată de perle de rouă, şi-atingeri solare,
îmbătată de lumina albastră din ochii tăi,
ce sunt când stele de gheaţă, când aspre văpăi.

SORA LUNII

Atârnam doar de un fir de aţă;
aveam un zâmbet amar arborat pe faţă,
şi-o lacrimă indecisă ce nu se hotăra
dacă să se prelingă,
sau lipită de colţul ochiului să stea.

Şi mă băteam cu luna pe noapte,
ne duelam în gânduri şi şoapte,
eram la fel de singure şi nebune,
îmbătate de dor şi uitate de lume.

Ne depănam povestea pe-un colţ de cer,
ea - seceră mută,
eu - umbră uitată, cu aripi de fier,
îngânam cântece triste şi pline de mister,
despre feţi şi luceferi ce nu mor şi nu pier.

Şi-mpleteam rugile-n lacrimi,
pentru o lume de durere şi patimi,
pentru suflete rătăcite pe drum,
pentru iubiri ucise din pântec,
şi vise prefăcute în scrum.

...LA APUS

Mă dureau timpanele de tăcere,
mă durea golul din mine,
căci îmi lipsea a ta mângâiere;
şi mă dureau norii prea grei,
ce-apăsau iar ,ca plumbul încins,
pe umerii mei. 

Mă durea mâna întinsă spre tine,
ce nu-şi mai găsea alinarea,
căci degetele atârnau în gol,
şi pipăiau disperarea;
şi sucombase speranţa în mine,
tot aşteptând clipa dorită,
când totul va fi, în sfârşit , bine.

Şi amuţisem la apus,
răpusă de un dor nespus,
ce nu vroia să înţeleagă,
că nu-ţi mai sunt atât de dragă.

REVERIE

Mă izbisem prea tare de cer,
cu doru-mi nebun, cu aripi de fier,
căci te pierdusem iarăşi în noapte,
purtată de gânduri, mult prea departe.

Şi căutam drumul spre mine,
sperând să adorm dorul de tine,
şi inima-mi frântă o lăsasem pe drum,
căci era făcută ţăndări şi scrum.

Mă întorceam spăşită acasă,
visând să te văd, zâmbind, la fereastră,
dorind să m-alinţi o noapte întreagă,
şi să îmi şopteşti cât îţi sunt de dragă.

RĂTĂCIŢI...ÎN DEŞERT

Ne priveam în oglinzi deformate,
obosiţi, rătăciţi, prea departe de noi,
aveam o mulţime de răni în piept şi în spate,
ne umplusem prea rău de praf şi noroi.

Căutam disperaţi o oază de pace,
şi-o gură de apă, s-astâmpărăm setea din noi,
rătăceam prin deşert, de-atâta vreme,
cu lutul în gură, însetaţi după ploi.

Nici copaci sterpi nu ne umbreau calea,
nici triluri de păsări nu ne însoţeau,
doar vântul disperării îşi îngâna chemarea,
în marea de pustiu ce iarăşi ne-nghiţea.

MELANCOLIE

Alunecam pe-o pantă abruptă,
în cădere liberă, neîntreruptă,
şi te rugam, fără oprire ,
să nu mă laşi în amăgire,
să nu mă pierzi în urma ta,
când iar se lasă noaptea grea;
căci aveam trup prea îngheţat ,
şi sufletul prea încercat,
şi-aveam atâtea răni deschise
ce sângerau pe file scrise.

Vita de Vie-Praf de stele versuri

METAMORFOZĂ

 

Pluteam cu lebedele pe lac,
în miez de noapte , sub clar de lună,
îmi îmbătam iubirea nebună
cu parfum de roze şi liliac.

Îmi hoinărea gândul prin stele,
şi ochii-aşteptau un nou  răsărit,
îţi desenam chipul iubit,
cu deget tremurând, în undele grele.

Îmi crescuseră aripi măiastre,
din fulgi şi săgeţi, îndreptate spre cer,
se tot zbăteau, neîmblânzite şi-albastre,
tânjind după soare şi zări ce nu pier.

REÎNTOARCERE

                                                                                    Părinţilor şi fratelui meu, 

                                                                             cu adâncă recunoştinţă şi preţuire 

                                                                    pentru tot suportul oferit de-a lungul timpului. 

                                                                          "Vă iubesc şi vă port veşnic în inimă ."

                         
       
Am obosit să rătăcesc 
prin case cu chipuri străine, 
printre măşti ce nu mă iubesc, 
şi cărora nu le pasă de mine. 

Am obosit să rătăcesc 
prin locuri străine. 

Am obosit să-nfrumuseţez totul, 
oameni, şi locuri, şi vorbe ce dor, 
am obosit să-mi caut norocul 
sub stele pribege ce mereu mor. 

Mi-e dor de pacea de-acasă, 
de vânt, şi soare, şi Dumnezeu, 
de cafeaua băută cu mama, 
de tata, de frate, de sufletul meu. 

Mi-e sete de dor şi iubire, 
de triluri de păsări, şi nori, 
mi-e dor să simt roua pe tălpile mele, 
mi-e dor de  poienile colindate în zori. 
                                                                                     

ÎN LIPSA TA

Îmi arunc gândul în zare,
când lipsa ta prea rău mă doare,
când nu mai pot să te ajung,
şi simt cum visele toate se frâng.

Şi-mi umplu ochii cu rouă,
când inima mi-e ruptă în două,
când zilele-mi par prea pustii,
şi te tot aştept, dar tu nu vii.

REALISTĂ

Am încetat să mai visez la noi doi,
şi nu te mai caut
dincolo de perdeaua de ploi,
nu-ţi mai aştept răspunsul
la a mea chemare,
şi nu-mi mai fac iluzii
că lipsa mea te doare.

Ştiu că sunt doar o piesă
din recitalul tău,
că dorul nu te doare,
şi nu simţi ce simt eu,
că-n drumul tău prin viaţă,
alergi cu pas senin,
şi nu-mi pricepi deloc
sufletul de răni plin.

Nu îţi mai cer iubire,
ştiu că nu mi-o poţi da,
căci sufletul ţi-e închis,
şi n-am loc în inima ta,
sper doar ca într-o zi
să poţi realiza
cât de mult te-am iubit
când eram "umbra" ta -
când respiram odată cu tine,
şi plângeam când plângeai ,
şi râdeam când râdeai , şi ţi-era bine.

ZBOR ÎN DOI

Îmi căutam sufletul pe la răspântii,
şi anii tineri îi tot căutam,
spre timpul ce-a trecut ,în zori, priveam,
şi gândul nebun îl legănam în suspine.

Mă pierdeam printre vise uitate,
şi mângâiam cuvinte nerostite,
le-mbrăţişam în serile-ostenite,
şi ţi le puneam în palmele întinse.

Desenam chipuri de îngeri pe cer,
şi râmneam la zâmbete de copii,
şi-adormeam în zorile târzii,
cu sufletul pe inima ta.

Învăţasem zborul în doi,
şi-i furam timpului timpul,
ne înălţam spre veşnicie cântul,
din strune aspre şi încercate.

NOI

Rătăcim, de nebuni, printre stele,
ne îmbătăm cu lumina din zori,
te închid în braţele mele,
când noaptea îţi dă iar fiori.

Învăţăm să vorbim prin tăcere,
şi vorbele le rostim din priviri,
mă alinţi când sunt scrum şi durere,
şi mă zbat între gând şi simţiri.

Ne dorim o viaţă cu soare,
o eternitate împărţită la doi,
umplem cerul iar de culoare,
când furtuni se abat peste noi.

... PREA MULT

Am bătut prea mult la porţi închise,
şi m-am hrănit cu vise prea mult timp,
şi vorbe-am strâns, prea multe, nespuse şi nescrise,
în drumul meu prin viaţă, iubirea căutând.

Am aşteptat prea mult să-mi fii aproape,
să-mi odihneşti privirea, să mă-mblânzeşti în noapte,
să-mi umplii de căldură sufletul plin de gheaţă,
să mă scalzi în lumină, şi să mă smulgi din ceaţă.

Am jinduit prea mult să-ţi port iubirea,
şi s-o rodesc din taine, să-i veghez nemurirea,
să te-nsoţesc prin viaţă, şi dincolo de moarte,
să-ţi fiu mereu alături, să nu mai fii departe.

ANDROGIN

Te-am căutat adesea cu gândul,
ţi-am urmărit şi pasul, şi gândul,
ţi-am jinduit privirea, şi mângâierea,
ţi-am ascultat glasul, tăcerea.

Te-am căutat chiar şi-n vis,
cu inima caldă, cu suflet deschis,
sperând să te am lângă mine,
să te cânt în versuri şi rime.

Te-am căutat, fără oprire,
visând la acea întregire,
când vom fi unul, nu doi,
şi cerul va zâmbi pentru noi.

ÎN ZORI

Când disperarea zorilor
nemângâiate
se zbate-n braţele nopţii
întârziate,
mă preumblu,
pe poteci neumblate
cu pasul, cu gândul,
cu visele toate.

Tot rătăcesc pe câmpii
împânzite de rouă,
călăuzită de-albul luceafăr,
însoţită de luna nouă,
şi plâng pe la răspântii,
când viaţa-mi rupe sufletu-n două.

Şi-atunci încremenesc
o clipă-n aşteptare,
cu ruga iar pe buze,
ca ultimă scăpare,
şi îmi arunc iar ochii
cât mai departe-n zare,
să văd înmugurind
un răsărit de soare.

DEZIDERAT

Mai spune-mi că vrei să rămân
o clipă, în plus, lângă tine,
că-n lipsa mea nu ţi-e deloc bine,
şi te sufocă un dor nebun.

Mai spune-mi c-ai vrea să stau
o viaţă-ntreagă, şi-o veşnicie,
că vrei să-ţi fiu alături doar ţie;
doar ţie, iubirea să-ţi dau.

...FĂRĂ INIMĂ

Astăzi depun armele.
Nu mă mai lupt cu amintirile tale,
nu-mi pasă dacă tăcerea-mi te doare;
vreau doar să plec mai departe.

Renunţ să te mai aştept.
Ştiu că nu-ţi pasă dacă plec,
aşa c-o iau pe calea mea;
nu mai rămân pe strada ta.

O iau, din nou, spre răsărit.
Am mult de mers, şi-am obosit,
dar nu m-abat din drumul meu;
şi nu cedez la plânsul tău.

Doar vântul mă mai însoţeşte,
şi pletele îmi răvăşeşte,
şi camarazi îmi sunt, pe drum,
un înger rău şi unul bun.

Cu ei împart, cu dărnicie,
zile şi nopţi, şi-o veşnicie,
şi-ncerc să uit, în zilele senine,
că inima mea e la tine.

ÎNDEMN

Să rupem tăcerea,
să-nfrângem durerea,
şi zidul de gheaţă
să-l topim cu foc,
să umplem cu flori
grădinile vieţii,
când timpul nebun
nu mai stă în loc.

AŞTEPTARE

Şi totu-i iarăşi în zadar,
căci gustul vieţii e amar,
când visele, în zori, dispar,
odată cu stelele nopţii.

Şi totul pare fără rost,
şi n-o să ştim cum ar fi fost
o viaţă fără iz anost,
trăită-n doi, până la capăt.

Şi totul este iarăşi trist,
şi nu cred c-o să mai rezist,
sub cerul greu, de ametist,
ce îmi apasă anii tineri.

Căci totul merge spre sfârşit,
şi liniştea nu mi-am găsit,
şi timpul a încremenit
tot aşteptând ploaia iubirii.

Şi-mi umplu clipele cu rugi,
când, în trecut, tu iarăşi fugi,
şi-absenţele îmi par prea lungi,
şi mă îneacă, iar, tăcerea.

Şi atunci rup timpul în două,
şi-ncep să scriu poveste nouă,
pe fila scăldată în sânge şi rouă,
şi sufletul mi-l pierd printre nori,
şi-aştept alte nopţi... şi-alte zori.

MI-E DOR...

Mi-e dor de tremurul mâinilor
ce se căutau, în noapte, înfrigurate,
mi-e dor de şoaptele buzelor însetate
ce fremătau de dor,
vrând să se-adape.

Mi-e dor de tăcerea ochilor înlănţuiţi,
ce se topeau în gânduri fierbinţi,
când eram unul, nu doi,
când nu mai era nici spaţiu,
nici timp, între noi.

Mi-e dor de lumina ce ne lucea-n privire,
când respiram doar iubire,
când tot ce conta era dragostea noastră,
când doar ramuri înflorite
ne băteau în fereastră.

RĂSĂRIT

Nu se mai zbate durerea în noi,
din cerul înalt,
azi, nu mai cad ploi,
doar soarele zglobiu
se mai împarte la doi,
când zorii ne găsesc
înlănţuiţi şi goi.
Doar el ne mai trezeşte
din frageda visare,
când valuri de lumină
dau iar năvală-n zare,
şi ochii ce tânjeau, 
cătându-se în umbră,
se-nlănţuie şi ei
în lumina cea blândă.
Surprinşi de răsărit
ne pierdem printre şoapte
şi, îmbătaţi de raze,
uităm iarăşi de noapte.

TREZIRE

Te las încă o dată şi plec,
nu ştiu dacă lipsa-mi te doare,
ştiu doar că speranţa-mi iar moare,
când soarele apune în zare,
şi nu mai cred în vise târzii.

Te las încă o dată şi fug,
căci timpul lângă tine-i pierdut,
chemarea-mi e doar un strigăt mut,
şi ai uitat de mine de mult,
şi nu mai aştept răspunsuri dorite.

Te las încă o dată şi pier,
înghiţită de noaptea adâncă,
evadând din cuşca prea strâmtă,
şi mă-ndrept către lumina cea blândă
a zorilor treziţi din visare.

Nightwish Nemo (Official Music Video HD)

LAPIDARE

Ucisu-m-au cu pietre,
la margine de drum,
şi mi-au făcut iar visul
doar pulbere şi scrum,
şi vorbe-mi aruncară,
atâtea, în obraz,
căci vorba li-i săgeată,
şi-o aruncă la necaz.

Din suflet îmi făcură,
iarăşi, preş,
şi l-au călcat în grabă,
fără greş,
fără regrete
şi fără mustrări,
mânaţi doar de orgolii,
şi vechile frustrări.

Mi-au aruncat iar vina
propriilor vini,
şi m-au lovit cu pietre,
m-au zgâriat cu spini,
la fel de însetaţi,
privind cu ochii goi,
la rănile-mi deschise,
la sângele şuvoi.

NU

Nu mă mai doare tăcerea,
nu-ţi mai cerşesc mângâierea,
nu mai visez la noi doi,
azi, ochii tăi sunt prea goi.

Nu mă mai uit în trecut,
şi dorul nebun l-am pierdut -
l-am lăsat să piară în zare,
căci mă durea mult prea tare.

Nu mai rostesc rugăminţi,
şi nu mai rodesc lacrimi fierbinţi,
azi ochii mei sunt iar reci,
şi nu-mi pasă de vii,
sau de pleci.

Nu-mi pasă de regretele tale,
şi nu-ţi mai ascult vorbele goale,
azi drumul meu e doar înainte -
 nu mă mai îmbăt cu iluzii,
şi nu dezgrop morminte.

SPECTATOARE

Am încetat de mult
să bat la uşile
unor suflete ferecate,
şi nu mai caut iubirea
în inimi prea goale,
sau prea secate,
nici lumina nu o mai caut
în ochii prea goi,
mi-a ajuns falsitatea
gustată, prea des, printre voi.

Ştiu că iar
îmi veţi bate la uşă,
când vă va fi greu,
când visele vă vor fi cenuşă,
cerşind iubire
şi mângâiere,
pentru zilele trecute
de uitare,
şi îndelungată tăcere.

Vă ştiu şi rolul
prea des repetat,
 în care excelaţi
de la atâta jucat;
îl tot urmăresc
la scenă deschisă,
cu-aceeaşi răbdare
şi-ngăduinţă nespusă.

OCHI ÎNSETAŢI

Mi-s ochii goi
de-atâta aşteptare,
secaţi îmi sunt de lacrimi,
pierduţi în depărtare.

Mi-s ochii plini de dor,
te vor în faţa lor,
ca să le fii liman,
să nu privească-n van.

Mi-s ochii însetaţi,
te-ar privi cu nesaţ,
te-ar închide sub pleoape,
ca să le fii aproape.

Within Temptation - Pale

Within Temptation - Lost

MĂRTURISIRE

Mi-e sufletul liman pentru toţi,
dar inima îmi e înlănţuită,
căci n-a gustat iubirea,
şi n-a fost îmblânzită;
căci răni a adunat prea multe,
minciuni nu mai vrea să asculte,
şi a-ncetat să se mai îmbete cu vise.

Aşa c-am aruncat-o în cer,
s-o feresc de săbii de fier,
şi-am lăsat-o în grija divină,
până când cel promis o să vină;
căci iubirea nu mi-e de vânzare,
şi inima mea preţ nu are,
şi-n genere mă abat de la trend.

Nu ştiu să mimez fericirea,
cu oamenii nu vreau  să mă joc,
mi-e silă de zâmbete false,
şi idile consumate pe loc;
n-am chef să pierd timpul aiurea,
jonglând cu măşti,
ca într-un teatru imens,
căci viaţa mea e doar una,
nu vreau s-o irosesc fără sens.

[DnB Factory] • Yogi feat. Ayah Marar - Follow You (Xilent Remix) •

EXERCIŢII... EXISTENŢIALE

Fac echilibristică într-un punct,
şi când ochiul îmi oboseşte,
mi-l odihnesc pe "piatra" din vârful unghiului,
mă închid în mijlocul cercului sau al triunghiului,
şi visez la o lume paradisiacă.

Pendulez ,din habitudine,
între scheme, ipoteze şi teoreme,
mereu în căutarea adevărului absolut,
am sufletul conectat la realul nevăzut,
şi-ncerc să cunosc tactil veşnicia

NOSTALGIE

Te mai ajung numai cu gândul,
doar noaptea-mi mai ascultă cântul,
doar luna-mi mai sărută faţa,
de seara până dimineaţa.
Doar soarele mă încălzeşte,
şi ziua-ntreagă mă-nsoţeşte,
şi numai vântul îmi şopteşte,
vorbe de dor neînţelese.
Doar frigul îmi mai dă fiori,
în zilele pline de nori,
şi numai ploaia-mi potoleşte
setea de tine... ce tot creşte.

Schiller - Die Liebe HD Video 2012

Schiller & Moya Brennan - Falling

SUFLET - IZVOR

Mi-am deschis sufletul către tine,
cu toate mările negre şi-adânci,
cu toate cerurile mele senine;
speram c-o să rămâi lângă mine.

Te-am lăsat să te scalzi, mereu,
la ţărmul meu
şi cu lumina, în zori,
am scăldat chipul tău;
 îmi doream să fii numai al meu.

Însă te-ai depărtat, după o vreme,
tu , copilul frumos, plictisit înainte de vreme.
Te-ai rătăcit, încă o dată,
într-o lume de minciuni şi dileme,
şi glasul inimii mele
a încetat să te mai cheme.

Doar privirea-mi te-a însoţit
la fiecare pas,
şi gândul te-a urmat în fiecare ceas,
căci sufletu-mi nu ştie
să-ţi spună "bun rămas".

Şi gravitez mereu în jurul tău,
atunci când îţi e bine,
sau când îţi este greu,
şi încă te primesc în sufletu-mi izvor,
când eşti prea însetat,
când rănile te dor,
căci apa mea nu seacă
...şi o-mpart tuturor.

PUNCT...ŞI DE LA CAPĂT

Astăzi am renunţat la noi,
şi nu mai visez la o viaţă în doi;
azi până şi curcubeul e-nlănţuit
dincolo de perdeaua de ploi,
şi nu mai văd lumina în ochii tăi prea goi.

Azi şi promisiunile sunt fără rost,
şi nu mă mai întreb cum ar fi fost
o iubire dincolo de relativ,
şi-o poveste, cu tine pe post de leit-motiv.

Azi m-am rupt, în sfârşit, de lângă tine,
şi-am pornit hotărâtă spre ziua de mâine;
nu mai privesc în urmă, şi nu am nici regrete,
vreau doar o viaţă nouă, plină de epitete.

Breathe By Schiller ft' September :)

EVADARE

Mi-am rezemat tâmpla de cer,
şi trupul mi l-am îmbrăcat în mister;
l-am dezlegat ,iarăşi,
din lanţurile de fier.
Mi-am luat azi visele-n dinţi,
mi-am şters de pe-obraji
lacrimile fierbinţi
şi-am pornit la drum
cu paşi cuminţi.
Am lăsat trecutul în urmă,
şi durerea am aruncat-o în umbră,
căci am evadat, în sfârşit,
din noaptea cea sumbră.

MAI DEPARTE

Ţi-am închis pleoapa c-o aripă,
şi-am pornit mai departe, în pripă,
căci "dragostea" ta a durat doar o clipă.

Am luat cu mine restul de vis
şi-am pornit spre cerul deschis,
visând la iubitul promis.

M-am avântat tot mai departe,
sperând să-l găsesc până-n noapte,
să-l pot alinta cu mii de şoapte.

Armin van Buuren feat. Fiora - Waiting For The Night (Official Internati...

ZESTRE...PENTRU VEŞNICIE

Păşesc pe calea asta îngustă.
Ţin veşnicia de mână,
privirea o am în faţă.
Nu ştiu de va vrea cineva
să meargă alături de mine
o lună, un an sau o viaţă;
dar păşesc mai departe, în faţă.
Am luat cu mine
tot ce-am strâns pe drum:
iubire şi lacrimi,
tăcere şi scrum;
le port pe toate-n inima mea -
îmi sunt zestrea, din urmă,
pe calea cea grea.

MORANDI - Everytime We Touch (new single 2013)

FIDELITATE

Nu te-aştepta să plâng după tine.
Eu nu cunosc regretul,
şi n-am plâns după nimeni.
Mi-e inima prea dură,
şi prea înlănţuită,
ca s-o stropesc cu lacrimi,
chiar şi când sunt rănită.

În viaţa mea,
oamenii vin şi pleacă;
cu mine, însă, prea puţini rămân;
doar Dumnezeu
mi-e veşnic călăuză,
şi mă-nsoţeşte
pân' la cap de drum.

Doar El îmi e alături
totdeauna,
şi, totdeauna, mă iubeşte infinit,
şi când mi-e greu,
îmi şterge lacrima din suflet,
şi-mi pune, iarăşi,
zâmbetul pe chip.

IRECUPERABILĂ

M-am trezit într-o dimineaţă ninsă;
afară era semiobscur,
în mine lumina era stinsă.
Zăceam în pat;
aveam una din aripi desprinsă.
Dorul nebun îmi dădea iarăşi târcoale,
eu îl blestemam,
el mă purta pe urmele tale.
Mă chinuia-n zori
cu-aduceri aminte,
eu mă luptam să te scot
din suflet, inimă şi minte.
Nici frigul de-afară
nu putea să stingă focul din mine,
nici rugile, şoptite în grabă,
nu reuşeau să mă mai facă iar bine.