NOUL PROMETEU

Mă legăn, de-un timp,
pe-o margine de gând...
Tot stau în balans,
cu sufletu-n suspans,
şi viaţa câştigă avans,
doar eu stagnez...
mereu în aşteptare.

Tot pendulez între lumină şi umbre...
şi-aş vrea,
dar n-am unde m-ascunde,
de durerea
ce mă loveşte cu sete,
mă-mbată cu-absint,
şi-mi anină fire-argintii
în răzvrătitele-mi plete.

Am împietrit între timpuri...
mă mai trezeşte, din visare,
la răstimpuri,
doar câte-un fâlfâit de aripi...
şi nu ştiu de-i un înger,
sau doar un corb blestemat
ce priveşte la mine cum sânger.

Şi mi se pare că-s al doilea Prometeu...
înlănţuit şi cocoşat
sub cerul greu,
şi viaţa tot muşcă...
tot smulge bucăţi din mine,
dar carnea tot creşte la loc...
iar moartea chemată...nu vine.

(24 martie 2018)

REGINA

...şi mi-a zis "Ridică-te...şi umblă!"
Alege-ţi Calea! Alege-ţi drumul!
Nu eşti nici "calul"...nu eşti nici "nebunul"...
Tu eşti Regina...
Nu te mulţumi cu remiza!...
Eşti "Regina" vieţii tale...
aşa că, vezi-ţi de cale!
Ridică-te din pat,
şi ...Fă-l şah! Fă-l mat!
Nu mai e timp de lacrimi...
Te dezleg de durere şi patimi!
Înalţă-te spre culmi...
priveşte spre alte lumi,
şi lasă în urmă trecutul...
Scutură-ţi, de pe tine, tot lutul!
Nimic nu te mai poate înfrânge...
Hai, râzi! Nu mai plânge!
Te-ai călit destul în durere şi sânge...
Acum mergi spre lumină,
ai învăţat să fii mai înţeleaptă, mai bună...
nicicând n-o să-i calci pe-alţii-n picioare -
n-o să calci peste inimi ,
fiindcă ştii...tu ştii cât de rău doare.

(10 martie 2018)

VREAU...

Am visul strâns în pumn...
o aripă de plumb,
şi-o cicatrice sângerie
ce ţine din inimă
şi până la tavanul scund.

Stele spânzurate
mă privesc din noapte,
dar gândul mi-e departe
şi ochii-mi nu le văd.

Ascult numai tăcerea
cuprinzând încăperea -
îi simt iar mângâierea
pe trupu-mi îngheţat.

Mi-e sufletul uitat...
a rămas suspendat,
sub cerul de bazalt,
între "ieri"...şi "azi".

Şi "mâine"-i prea departe...
nu-l mai zăresc din noapte,
dar mi-l doresc aproape,
mai bun...şi mai senin;
căci nu mai vreau venin...
nici durere şi chin,
nici scrâşnetul din dinţi...
vreau doar zile cuminţi.

Vreau zile liniştite,
calde şi însorite,
vreau să-mi apară-n cale
doar chipuri zâmbitoare.

(10 martie 2018)

...femei

Ne-am transformat
din flori în pietre...
ca să rezistăm 
sub privirile voastre şirete,
sub paşii voştri apăsaţi
când, fără remuşcări,
peste suflet şi trup,
în grabă, ne călcaţi.

Ne-am transformat
din îngeri diafani
în statui de granit,
dar nici în chinurile facerii
noi nu ne-am chircit
cum am făcut-o
sub ale voastre cuvinte
tăioase, scuipate,
ce ne-au ferecat în morminte...
sub ale voastre palme
primite pe-ascuns,
sau sub priviri de prunci
înecaţi...înecate de plâns.

De la neţărmurita voastră iubire...
unde-am ajuns???

Cu durerea încrustată pe chip
tot tragem de noi...
ne aruncăm spre ziua de mâine...
cu gândul la prunci,
cu grija pentru bucata de pâine...
cu vise ne-mplinite,
şi dorinţe de mult uitate,
nu ne-ntrebăm de ce şi cum,
vrem doar să păşim...
să păşim mereu ...mai departe.

Şi-am învăţat
să ne păstrăm zâmbetul pe faţă,
şi lacrimile doar în singurătate -
când pruncii-au adormit,
le rupem zăgazul ,în noapte,
şi, printre şoapte,
regrete şi suspine,
veghem naşterea zorilor...
şi ne rugăm pentru mai bine.

(13 feb. 2018)

SCEPTICI

Trăind în imperiul nestatorniciei,
adesea uităm gustul bucuriei...
şi-n vâltoarea amară a vieţii,
deplângem efemeritatea tinereţii;
deplângem atâtea momente pierdute
lângă cei ce n-au ştiut să ne iubească...
sau n-au încercat să ne-asculte.

Trăind sub semnul durerii,
ne-am baricadat în braţele tăcerii...
doar, din când în când,
ne mai spionăm, curioşi, prin vizor,
dar ne ţinem sufletul sub cheie,
departe de văzul tuturor -
căci este tot ce ne-a rămas,
în călătoria asta eternă,
în care am luat viaţa la pas.

(ian. 2018)

SUFLET...ÎN RECUPERARE

Te uit...mă uit,
mă rup de noi,
azi fug, m-ascund,
mă sting sub ploi,
şi din cenuşă,
fum şi scrum,
sper să renasc
pe un nou drum.

În sânge-amestecat cu lacrimi
purific amintiri,
şi patimi,
înec şi visele-nşelate;
mă rup de tot...
merg mai departe.

Nu mă întreb
cum ar fi fost...
nu nasc regrete -
n-are rost,
vreau doar să merg
pe drumul meu,
deşi e lung...
deşi e greu...
deşi speranţele îmi mor,
şi rănile încă mă dor.

(10 feb. 2018)

SCRISOARE... FIICELOR MELE

Visez la ziua de mâine...
pentru-a trece de ziua de azi,
îmi topesc gheaţa din suflet
gândindu-mă la ochii voştri calzi,
cu zâmbete din amintire,
azi mă tratez de nefericire -
căci voi sunteţi îngerii mei,
şi singura-mi...infinita-mi iubire.
Vă port gravate în mine -
icoane ţesute din dor,
vă chem ,adesea, pe nume,
şi simt că mă sting... mai uşor;
crucific cu negru însemn
nesfârşitele zile din calendar...
mult prea lungi, mult prea seci,
mult prea goale,
risipite după acelaşi tipar.
Şi cerşesc doar puţină-ndurare,
şi mă rog ,cu un ultim avânt,
să vă strâng înc-o dată în braţe,
la piept să vă culc, să vă cânt,
să vă-ntâlnesc înc-o dată privirea...
înainte să mă rup de pământ.

(24 ian. 2018)

REPLIERE

În jocul iubirii m-am ars prea tare,
dar mă mulţumesc şi cu liniştea...
pe post de consolare,
departe de răutatea-ţi nebună,
care distruge totu-n drum, ca o furtună,
departe de veninu-ţi infernal,
pe care mi l-ai picurat, cu dărnicie,
în al vieţii pocal.
Eşti departe de-a fi bărbatul ideal.

Dorinţele mele sunt, azi, atât de puţine...
vreau să-mi petrec restul vieţii
cât mai departe de tine,
să-nvăţ uşor să uit, de timpul meu pierdut
în labirintul minciunilor tale;
vreau doar o gură de aer...
şi să-mi văd, mai departe, de cale;
iar gândul la "îngerii" mei
mă va ţine, neînfrântă,
mereu în picioare.

(20 ian. 2018)

"FORTUNA LABILIS..."

Te-am primit în braţele mele...
te-am iubit ...cu bune, cu rele,
dar ai călcat peste visele mele,
şi peste suflet, odată cu ele.

Ai năruit azi,
ce-am construit ieri,
tu, adultul imatur -
expert în minciuni şi plăceri,
trăind la-ntâmplare,
după acelaşi tipar,
mimând iubirea
de care n-aveai habar.

Nu ţi-a mai ieşit rolul -
ai jucat fără mănuşi,
jonglând, concomitent,
cu prea multe femei,
pe post de păpuşi,
şi-acum, c-ai fost prins,
ai chef de scandal -
te simţi ofensat
de actul final.

Ştiu. Replica mea
îţi irită retina...
nu te-aşteptai
să trag eu cortina...
credeai c-o să scapi...
ca-ntotdeauna,
dar azi ai pierdut -
te-a trădat "Fortuna".

Şi nu mai e timp nici pentru regrete,
nu se trag nici duble, ca în scenete;
viaţa-i doar una, norocul ...fragil,
nu sunt eu de vină c-ai trişat...inutil.

REVERIE vs. REALITATE

Mai stai o clipă lângă mine...
astăzi nu mai suport durerea.
Lasă-mă să-mi cuibăresc
gândurile toate lângă tine...
sub privirea ta senină
mă simt, din nou, atât de bine.
Nu mă-ntreba nimic.
Vreau să tăcem împreună...
liniştea, împărţită la doi,
uneori e atât de caldă, atât de bună.
Mi-e sufletul ostenit de-ntrebări,
nici nu mai caută astăzi răspunsuri,
am aruncat dezamăgirile-n depărtări,
vreau să uit de trădări, minciuni şi neajunsuri.

Ascunde-mă la pieptul tău,
şi şterge-mi lacrimile-n somn,
când, din coşmarul meu cel rău,
mă voi trezi plângând... din nou.
Şi spune-mi că vei fi mereu
alături de sufletul meu,
chiar dacă drumu-n doi, spre cer,
e-atât de strâmt...şi-atât de greu.
Vreau să-mpărţim totul la doi...
vise şi zâmbete, şi lacrimi,
să ne creăm un colţ de Rai
în marea asta de durere,
de nebunie şi de patimi;
şi să trăim doar în lumină,
departe de prezentul haos -
căci lumea-i de-ntuneric plină,
şi răul nu mai ia repaus.

Şi-aş vrea...
O! Câte aş mai vrea...
Dar n-apăruşi în calea mea...
Te-am căutat... Nu te-am găsit...
şi sufletul mi-e obosit.
Dorinţele...le-arunc spre nori,
când noaptea se stinge în zori,
şi visele-mi se sting cu ea...
Dar, asta este viaţa mea -
o preţuiesc oricum ar fi...
chiar goală de prezenţa ta.

(15 ian. 2018)

LEAC PENTRU SICTIR

Nu mă trezi încă din vis...
mai vreau să dorm -
parcă, ţi-am zis.
Iubirea-i "fructul interzis",
dar somnul nu...
deci, vreau să dorm.

Spui că e 8?
Ei! Şi ce dacă!
Azi vreau să dorm...nederanjată.
Până şi cerul e posac...
nu mă trezi -
azi vreau să zac.
Vreau să plutesc în reverie,
fără dureri;
să uit că-s vie...
să uit de viaţă...şi de tot.
Azi o să dorm...
că vreau...şi pot.

Mi-e sufletul prea amorţit,
nici el nu se mai vrea trezit;
vrea un repaus prelungit...
îl înţeleg...e sictirit.
E sictirit de-atâtea rele,
dezamăgiri, şi zile grele,
cred c-ar vrea şi el o vacanţă,
căci a rămas fără speranţă.

Aşa că lâncezesc pe-o parte...
c-un ochi spre zi
cu-altul spre noapte.
Azi nu am niciun chef de viaţă,
dar nu am poftă nici de moarte...
Dar mi-a sărit, naibii, şi somnul...
mai bine, să deschid o carte.

(15 ian. 2018)

DATA SCADENŢEI

Nu-mi invoca iertarea...
nu m-a lovit uitarea,
mi s-a dus şi răbdarea;
doar rănile-s la fel.

Nu-ţi mai face speranţe,
a prea multe restanţe,
şi deloc circumstanţe
pentru purtarea ta.

Să nu crezi c-ai scăpat...
scadenţa te aşteaptă,
mai ai numai o treaptă,
şi vei fi judecat.

(13 ian. 2018)

RUGĂMINTE...

Mai lasă-mă
să-mi înalţ cântul,
şi să cuprind cu el pământul,
chiar de sună a tânguire
despre durere şi iubire,
şi a-nvăţat, mult prea devreme,
că pentru "noi" nu mai e vreme.

Mai lasă-mă
să îmi port paşii
spre infinit, tot mai departe,
căci vreau să scap din lunga noapte -
din alba noapte-a vieţii mele,
înecată-n lacrimi grele.

Mai lasă-mă
să îmi port visul
pe tărâmul somnului,
căci, în lumea omului,
toate visele-s deşarte -
condamnate sunt la moarte.

Şi dacă visele îmi pier...
mai lasă-mi stelele pe cer,
mai lasă-mi vântul să adie,
şi sufletul să mi-l mângâie,
mai lasă-mi soarele din zori,
şi câmpul presărat cu flori.
Mai lasă-mi rugăciunea-n grai,
şi-n suflet...dorul după Rai.

(3 ian. 2018)