REALISTĂ

Am încetat să mai visez la noi doi,
şi nu te mai caut
dincolo de perdeaua de ploi,
nu-ţi mai aştept răspunsul
la a mea chemare,
şi nu-mi mai fac iluzii
că lipsa mea te doare.

Ştiu că sunt doar o piesă
din recitalul tău,
că dorul nu te doare,
şi nu simţi ce simt eu,
că-n drumul tău prin viaţă,
alergi cu pas senin,
şi nu-mi pricepi deloc
sufletul de răni plin.

Nu îţi mai cer iubire,
ştiu că nu mi-o poţi da,
căci sufletul ţi-e închis,
şi n-am loc în inima ta,
sper doar ca într-o zi
să poţi realiza
cât de mult te-am iubit
când eram "umbra" ta -
când respiram odată cu tine,
şi plângeam când plângeai ,
şi râdeam când râdeai , şi ţi-era bine.