APROAPE

Pluteam pe-aripi de vânt,
mereu rătăcind, între cer şi pământ,
nemângâiată şi fără alinare -
speram să te-ntâlnesc 
când soarele răsare.

Umblam deja de-atâta timp,
cu tine-n suflet şi în gând,
rătăcisem pe neumblate cărări
şi drumuri fără nume -
speram să te găsesc
când soarele apune.

Şi-aşteptam un semn măcar,
că nu e totul în zadar,
şi speram ca-n miez de noapte
să îmi fii iarăşi aproape.

SOARE

- Te uită, iubite, cum mai plouă
cu stropi mari şi reci de rouă -
azi , cerul parcă-i rupt în două.

Şi norii toţi s-au adunat
pe bolta -naltă de bazalt -
azi, cerul plânge pe asfalt.

Doar noi ne plimbăm visători,
pe sub teii-ncărcaţi de flori,
zâmbind la cer nepăsători.

Şi poate să plouă cât o vrea,
în noi e soare chiar şi-aşa,
căci eşti al meu şi sunt a ta.

ÎNLĂNŢUIŢI

Ne pierdem adesea-n tăcere,
când vorbele sunt de prisos,
când noaptea ne pare prea mică,
şi spaţiul dintre noi dureros.

Ne pierdem adesea-n dorinţă,
înlănţuiţi între suflet şi trup,
când zilele zboară nebune,
şi timpul ne pare prea scurt.

RUGĂCIUNEA UNUI SUFLET

În trupul meu stau azi închis,
şi tot visez la paradis
dar nu am haine, nici podoabe,
şi aripile-mi sunt prea slabe;
şi-mi plâng micimea şi căderea,
şi-aş vrea să simt iar mângâierea
acelor clipe de-nceput
când eram dor necunoscut.

Mă pendulez de-atâtta vreme
între alegeri şi extreme,
căznindu-mă să nu m-abat
de la un drum ce mi-a fost dat,
şi ochii-i ţin spre răsărit,
şi ca tâlharul răstignit
cerşesc puţină îndurare,
...şi-un colţ de Rai cu pomi în floare.

DEZIDERAT

Mai lasă-mi lumina aprinsă,
şi cerul ferestrei deschis,
când sufletu-mi bate la porţi eterne
şi trupul de frig mi-e cuprins.

Mai lasă-mi roua din zori
şi ploaia călduţă de mai,
când soarele, ascuns printre nori,
nu-mi mai sărută părul bălai.

Mai lasă-mi luna de-argint
şi nopţile albe, de dor,
când tăcerea are gust de absint
şi doar îngerii mai cântă în cor.

URMAŞI

Împărtăşim aceleaşi gânduri de-o viaţă,
am trecut prin ploaie, prin viscol, prin ceaţă,
ne-am avântat pe culmi
ce n-au fost umblate,
cu-acelaşi zâmbet pe chip,
cu-aceeaşi cruce în spate.

Ne-am sprijinit
rând pe rând, în ispite,
şi ne-am făurit vise noi
când cele vechi au fost risipite;
am renăscut din cenuşă, apă şi foc,
am păstrat în noi credinţa,
chiar şi în noaptea adâncă,
sub cerul cu stele fără noroc.

Am făurit noi altare
pe vechi ruine şterse de timp,
ne-am plâns durerea în pumni,
şi-am luat-o de la capăt zâmbind;
am rupt lanţuri vechi,
şi-am dărâmat ziduri de fier,
ne-am îndreptat paşii-ncercaţi
spre zări unde Sfinţii nu pier.

Ne-am înfrăţit cu străbunii
ce zac astăzi sub glie,
căci sângele lor
îşi strigă, şi-acum, durerea-ncă vie -
le-am preluat Crezul
şi lupta lor dreaptă,
căci vremea a sosit,
şi Ţara nu mai aşteaptă.

ANOTIMPURI

Îmi bate Primăvara-n geam
cu dalbe flori pe tânăr ram,
cu aripi dârze de cocori,
şi trilul mierlelor, din zori.

Mă cheamă Vara pe câmpii, 
prin lanuri coapte şi-aurii, 
mă prinde iar în mreaja ei
cu-aroma florilor de tei.

Şi Toamna mă îmbie iar
să trec al roadelor hotar,
şi să mă-nfrupt încă o dată
la masa-i vastă şi bogată.

Iarna îmi pune la picioare
covor de-argint, sclipind în soare,
şi mă îmbracă făr' de veste
ca pe crăiasa din poveste.

ODĂ POMILOR

Pomii, înlemniţi de ger,

tot privesc cu jind spre cer,

şi visează ,treji, la soare -

că îi umple de culoare.

Le trosnesc, din când în când,

crengile pân’ la pământ,

sub vălul de albă nea,

căci le e povara grea.

Şi râmnesc la tonuri verzi

răspândite prin livezi,

şi la simfonii florale

înălţate către soare.

Vor sărutul ploilor

sub lumina stelelor,

ca să poată iar rodi

în triluri de ciocârlii.

LIMAN (psalm)

O iau în jos, spre înserare,

cu gândurile-n asfinţit,

cu visele spre răsărit

şi lutul zilei pe picioare.

Mi-e spatele împovărat

de crucea grea, cioplită-n piatră, 

dar nu o lepăd niciodată,

căci e un dar de Tine dat.

Şi-apoi Te am în faţa mea,

eşti farul meu către liman,

nădejdea-n Tine nu e-n van,

doar Tu rămâi scăparea mea.

DECADENŢĂ

Am dat veşnicia pe-o clipă,

căci ştim să trăim doar în pripă,

departe de cer şi mult prea în lut,

până şi îngerii îi alungăm c-un strănut.

Zestre ne-am strâns, pentru veşnicie,

dulapuri de măşti şi păcate o mie;

ne vindem pe-arginţi şi suflet şi trup,

în rătăcirea noastră prin vieţi de-mprumut.

Ne-am împotmolit în moarte, departe de Viaţă,

căci avem simţuri de foc şi suflet de gheaţă;

nu ştim ce-i iubirea, nici mila, nici iertarea,

doar banul ne alungă, adesea, disperarea.

Ne hrănim cu trupuri, cu sânge şi fum,

din taine-am făcut cenuşă şi scrum,

deşert e în jur, deşert e în noi –

avem inimi de piatră şi ochi mult prea goi.

INSOMNIACĂ

Sprijineam cerul c-o mână,

într-o noapte cu stele de-argint

şi luna învăţasem s-o prind

în palma frământată de vise.

Ochii-alergau după luceferi

tot mai departe, pe Calea Lactee,

somnul era o epopee

de mult uitată de genele mele.

Şi îngânam un cântec şoptit,

născut din lacrimi şi dor,

îl cântam cu stelele-n cor,

în aşteptarea luminii solare.

HIM - Killing Loneliness (Video)

… MAMEI MELE

Mă întorc adesea cu gândul la tine,

sperând, dragă Mamă, să fii mereu bine,

sperând să îţi fie cerul vieţii senin

şi sufletul cald de linişte plin.

Mă rog să nu-ţi fie chipul brăzdat

de roua-ntristării, sau de durere crispat,

şi restul de drum să-ţi fie mai lin,

căci, până acum, de-ncercări a fost plin.

Te port cu mine în suflet, şi-n trup,

căci sunt fructul care din tine-a fost rupt;

îmi eşti icoană şi cald liman,

şi sunt fericită că alături te am.

►Gregorian - Masters Of Chant Live At Kreuzenstein Castle 2007

…ÎNCĂ MAI AŞTEPT

Încă mai aştept să-mi baţi la uşă,

şi să-mi renaşti fiinţa din pumnul de cenuşă,

să-mi pui iar un zâmbet pe chipu-ncremenit

ce n-a văzut lumina de când l-ai părăsit.

Încă mai aştept să-mi umplii braţele goale,

şi să mă laşi s-adorm legănată de şoaptele tale,

să m-acoperi în noapte c-o bucată de cer,

să-mi fie alinare în haosul de-ntuneric şi ger.

Încă mai aştept să-mi rămâi alături mereu,

să fii trup şi suflet numai al meu,

să-mpărţim o viaţă şi-o veşnicie,

să-ţi fiu alături doar ţie.