SUNTEM VÂNDUŢI

Văzduhul e plin
de freamăt de aripi
pământul geme
de durere şi patimi;
pe-un colţ uitat de cer
lăcrimează tăcut,
un înger stingher –
priveşte buimac la marele haos
a fugit şi Sfântul Duh
din altar, afară, prin naos.

Copiii Domnului, turbaţi,
sfâşie bunici şi fraţi,
muşcă din ţară şi popor,
se hrănesc cu pruncii lor –
se hrănesc cu vieţi şi vise
şi au inimile-nchise.

‘Geaba le mai bate
Domnul, la fereastră,
căci sunt făr’ de inimi,
n-au sufletele-acasă –
le au moarte şi-ngropate
de un veac şi jumătate;
strigoi sunt doar,
şi morţi fără morminte -
ştiu doar să pângărească
şi lucrurile sfinte.

Pribegi fără de ţară ,
străini de Dumnezeu,
tot rup din trupul ţării,
doar „banul” le e zeu –
nu mai au mamă, tată,
nu mai au rădăcini,
şi îşi vând zilnic neamul
la Iude şi străini.

Suntem vânduţi
pe treizeci de arginţi,
iar de vom protesta,
vor face din noi sfinţi –
ne-or zăvorâ-n celule,
ne-or pune sub pământ,
să nu le amintim
că suntem un neam sfânt.