DOR DE LUMINĂ

Strângeam lumina sub pleoape,
când ziua păşea iar, spre noapte,
o luam cu mine în vise,
prin rugi, cu ceruri deschise.

Strângeam lumina în mine;
vroiam s-o revărs către lume,
căci întunericul, de mult, nu mai doarme,
şi lumea-i plină de ură şi arme.

Şi visam la zori mai senine,
într-o lume dominată de Bine,
fără lacrimi la ore târzii,
şi plină de râsete zglobii, de copii.

(14 ian. 2016)

SOLITUDINE

Afară ninge ca-n poveşti,
eu mă întreb pe unde eşti -
când solitudinea îmi umple
zilele triste, fără veşti.

Şi gerul iernii e şi-n mine,
căci nu e soare fără tine,
şi zilele îmi par pustii,
când eşti departe şi nu vii.

(2 ian. 2016)

ÎN ABSENŢA TA...

Iar somnul nu mai vrea să vină,
mi-e inima de dor prea plină,
şi-aş vrea s-ajung la tine-n zbor,
să te sărut pe gât uşor,
la pieptul tău să mă ascund,
şi să adorm cu tine-n gând.

(15 dec. 2015)

VERSURI...pentru CEI PLECAŢI

Prea multe suflete s-au dus
pe-aripi de foc, la Cel de sus;
jale adâncă şi amară
cuprinde ţara-n fapt de seară.

Potop de lacrimi şi suspine
se-nalţă, Doamne, către tine -
azi, cei rămaşi printre cei vii
striga pe cei din veşnicii;
le-au rămas dorul şi-amintirea,
înlăcrimata li-i privirea,
azi, mame, taţi-cuprinşi de jale,
rămas-au cu braţele goale.

Îşi aşteaptă pruncii să vină
să le facă viaţa senină,
însă, la ceas de înserare,
doar dorul le apare-n cale.

(31 oct.2015)

NEROSTITA CHEMARE

Soarele nostru a apus 
peste atâtea supărări,
şi-n veşnica încrâncenare
zac nerostitele chemări,
şi paşii stau în aşteptare,
în drumul tainic către noi,
nici ochii nu se mai sărută -
sunt mult prea reci
şi mult prea goi.

(22 aug. 2015)

LAMENTATIO

Speram să mă iubeşti

şi dincolo de piele,

şi să-mi doreşti şi sufletu-ncercat,

să nu-mi omori iubirea 

de heruvimi şi stele,

şi s-o târăşti în groapa

căscată în asfalt.

Speram să-mi doreşti cerul, 

şi-o viaţă fără moarte,

clădită în lumină,

şi nu ascunsă-n noapte -

să-mi vindeci rana veche,

şi ochiul să-mi alini,

căci anii mei din urmă

de lacrimi au fost plini.

(30 nov / 1 dec 2015)