duminică, 3 februarie 2013

EVADARE





Mi-am rezemat tâmpla de cer,
şi trupul mi l-am îmbrăcat în mister;
l-am dezlegat ,iarăşi,
din lanţurile de fier.
Mi-am luat azi visele-n dinţi,
mi-am şters de pe-obraji
lacrimile fierbinţi
şi-am pornit la drum
cu paşi cuminţi.
Am lăsat trecutul în urmă,
şi durerea am aruncat-o în umbră,
căci am evadat, în sfârşit,
din noaptea cea sumbră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...