duminică, 3 februarie 2013

EVADARE





Mi-am rezemat tâmpla de cer,
şi trupul mi l-am îmbrăcat în mister;
l-am dezlegat ,iarăşi,
din lanţurile de fier.
Mi-am luat azi visele-n dinţi,
mi-am şters de pe-obraji
lacrimile fierbinţi
şi-am pornit la drum
cu paşi cuminţi.
Am lăsat trecutul în urmă,
şi durerea am aruncat-o în umbră,
căci am evadat, în sfârşit,
din noaptea cea sumbră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SPUNE-MI...

 Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...