AŞTEPTARE

Şi totu-i iarăşi în zadar,
căci gustul vieţii e amar,
când visele, în zori, dispar,
odată cu stelele nopţii.

Şi totul pare fără rost,
şi n-o să ştim cum ar fi fost
o viaţă fără iz anost,
trăită-n doi, până la capăt.

Şi totul este iarăşi trist,
şi nu cred c-o să mai rezist,
sub cerul greu, de ametist,
ce îmi apasă anii tineri.

Căci totul merge spre sfârşit,
şi liniştea nu mi-am găsit,
şi timpul a încremenit
tot aşteptând ploaia iubirii.

Şi-mi umplu clipele cu rugi,
când, în trecut, tu iarăşi fugi,
şi-absenţele îmi par prea lungi,
şi mă îneacă, iar, tăcerea.

Şi atunci rup timpul în două,
şi-ncep să scriu poveste nouă,
pe fila scăldată în sânge şi rouă,
şi sufletul mi-l pierd printre nori,
şi-aştept alte nopţi... şi-alte zori.