Roiesc prin vânt
alaiuri de flori,
şi frunze tot cad,
amorţite, sub nori.
Departe, pe cer,
se pierd grăbite
stoluri târzii
de păsări cernite.
Pe-alei de parc
nu mai râd copii,
şi străzile toamnei
sunt iarăşi pustii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu