MI-E DOR...

Mi-e dor de tremurul mâinilor
ce se căutau, în noapte, înfrigurate,
mi-e dor de şoaptele buzelor însetate
ce fremătau de dor,
vrând să se-adape.

Mi-e dor de tăcerea ochilor înlănţuiţi,
ce se topeau în gânduri fierbinţi,
când eram unul, nu doi,
când nu mai era nici spaţiu,
nici timp, între noi.

Mi-e dor de lumina ce ne lucea-n privire,
când respiram doar iubire,
când tot ce conta era dragostea noastră,
când doar ramuri înflorite
ne băteau în fereastră.