MATERNA

Îmi cresc iubirea la sân,
din mila celui Preasfânt,
o legăn cu şoapte şi-i cânt
cu dorul de cer şi pământ.

Îmi veghez iubirea de zor,
o port spre zări ce nu mor,
şi o închin pe altare de dor
când îngerii se roagă în cor.

Îmi port iubirea de mână
sub cerul solar, sub clar de lună,
o îndrum pe calea cea bună,
departe de gloata nebună.

Îmi apăr iubirea cu sânge,
când lumea vlăstarele-şi strânge
şi pe-altarul morţii le frânge,
răpindu-le şi dreptul de-a plânge.

(14 iunie 2015)

P.S : Copiii sunt îngerii pe care ni-i lasă Dumnezeu în grijă. Nu le frângeţi aripile !!!

LA ÎNCEPUT...

Trandafirii erau zorile vieţii
când încă rătăceam
sub geana dimineţii,
cu gândul odihnit,
cu sufletu-nsetat,
cu trupul ne-mblânzit
de-atâta aşteptat.

Doar văile-adânci
îmi ascultau cântul,
şi-n pletele mele
se juca doar vântul,
doar roua-mi săruta
braţele goale,
căci încă nu fusesem
în braţele tale.

(mai/13 iunie 2015)

TAINĂ

Mă doare sânul stâng
de-o întrebare:
"- De ce se naşte omul, 
dacă moare?"
Mă doare tâmpla dreaptă
de-un răspuns:
"- Gândul lui Dumnezeu
e tainic, nepătruns."

Şi taina vieţii însăşi
mă umple de mirare,
când îmi privesc
puiul la sân,
cum creşte tot mai mare.

IAR MI TE-AI RĂTĂCIT...

Iar mi te-ai rătăcit în vise,
când stelele erau aprinse,
când numai luna mai veghea,
şi somnul mi-l mai alina.

Iar mi te-ai rătăcit în gând,
m-ai smuls din noaptea de pământ,
m-ai aruncat printre comete,
când zorii îmi jucau în plete.

Iar mi te-ai rătăcit în suflet,
mi l-ai trezit cu al tău umblet,
dar l-ai lăsat în aşteptare,
cu uşile deschise-n soare.

(13 feb. 2015)

ÎMPLINIRE

Am prins iubirea-n palme
...şi am râs;
căci o dorisem fără margini
în nopţile de plâns,
în zilele de sete, de nisip şi pustiu,
când rătăceam prin lume,
alături ca să-ţi fiu.

Am strâns iubirea-n braţe
...şi am plâns
cu lacrimi mari, de fericire,
văzând fructul,
din noi desprins -
cum se înalţă către soare,
umplându-mi viaţa de culoare.

LA COLINDAT

Băteam la tâmpla cerului,
în anotimpul "lerului",
sfidând asprimea gerului 
cu zâmbet însorit de prunc.

Nu mai simţeam nici foame, sete,
nici apa îngheţată-n ghete,
doar fulgii ne dansau în plete
când înotam printre nămeţi.

Ne întreceam cu îngerii
să ducem vestea "Naşterii"
pe uliţele satului,
în noaptea sfântă de Crăciun.

Căci se născuse-n lume Prunc,
cel mai curat , şi cel mai sfânt -
se întrupase pe pământ
ca să ne rupă din neant.

Şi îngânam veche colindă,
pe la ferestre, porţi, şi-n tindă,
despre Măicuţa Sfântă, blândă,
ce-şi adormea pruncul la sân.

( 6 dec. 2014)

NOSTALGII AUTUMNALE

Au ruginit frunzele pe ram
de când te-aştept s-apari la geam,
de când aştept să-mi baţi la uşă,
să-mi scuturi ochiul de cenuşă,
să-mi alungi norii din priviri,
să mă smulgi dintre amintiri.

S-au făcut norii cenuşii
de când te-aştept, şi nu mai vii,
de când visez la împlinire,
şi sunt flămândă de iubire,
şi-aş vrea alături să îmi fii
când nopţile îmi par pustii.

Valsează toamna prin grădini,
eu încă n-am prins rădăcini;
sunt doar o frunză călătoare
pe-acest pământ rătăcitoare -
prin anotimpuri pendulez,
mânată de-un dor,
animată de-un crez.

MAI VINO, DOAMNE... !

- Mai vino, Doamne,
iar, cu biciul...
zarafii să îi scoţi afară,
căci din Templu făcură ,iară,
loc de afaceri şi sminteală.

Mai vino, să ne-aduci pe drum,
căci sufletele ne sunt scrum,
şi rătăcim pe căi străine,
şi am uitat, de mult, de Tine.

Din beznă, vino, să ne scoţi!
...căci numai Tu mai vrei, şi poţi.

DECLARAŢIE ...DE DRAGOSTE

Îndrept spre tine
un gând de bine,
şi-ţi spun că te iubesc cum nimeni
nu cred că te-a iubit vreodată,
şi o să-ţi fiu alături viaţa toată.

Şi te port cu mine mereu,
şi-n sânge, şi-n minte,
eşti sufletul meu;
te simt alături
chiar de eşti departe -
îmi faci viaţa dulce
în orice zi sau noapte.

(31 aug/1 sept. 2014)

EFEMERITATE

Mă cert cu Timpul pentru timp,
căci mi te fură vrând-nevrând,
şi iar mă lasă fără vise,
cu braţele goale, deschise.

Mă cert cu Timpul, că nu-i blând,
şi îmi mai taie din avânt,
şi-mi lasă visele pe drum,
să le facă arşiţa scrum.

Mă cert cu Timpul, că-i nebun,
şi-mi frânge trupul prea plăpând,
şi-mi presară argint în plete,
privirile îmi sunt ca bete.

(3 sept. 2014)

FETIŢEI MELE

Bat pasul pe aceeaşi clipă,
să nu treacă timpul în pripă,
căci vreau alături să te am
o veşnicie şi un an.

Veghez secundele grăbite,
să nu rămână risipite,
căci vreau alături să îmi fii
o veşnicie şi înc-o zi.

Căci de când apăruşi, Minune,
zilele îmi par toate bune,
şi-n viaţa mea e numai soare -
tu ai umplut-o de culoare.

Respir cu tine deodată,
şi-n zâmbetul tău mă pierd toată -
astăzi tot universul meu
stă oglindit pe chipul tău.

DOR NEBUN

Zăbovesc pe la răspântii de cer
când şi-ultimele raze se-mprăştie şi pier,
şi noaptea iar îmbracă natura în mister.

Şi-ngân o rugă străveche în gând,
când stele răsar, din neant, rând pe rând,
şi îngerii coboară din cer înspre pământ.

Şi prind iar luceferi în palmă,
le spun poveşti când nu vor să doarmă,
şi-i las să plutească pe marea calmă.

Înaintez agale prin noapte
şi-mi însoţesc paşii cu şoapte -
azi, dorul nebun mă poartă departe.

REPAUS

Mai ia-mă-n braţe când mi-e dor,
să nu văd orele cum mor
pe-al timpului altar nefast.

Mai spune-mi vorbe de alint,
când văd cum clipele se sting
în efemerul cronofag.

Sărută-mi pleoapa obosită,
şi lasă-mă în preajma ta,
în timpul care mi-a rămas
din viaţa-mi prea scurtă şi grea.

SOARE

- Te uită, iubite, cum mai plouă
cu stropi mari şi reci de rouă -
azi , cerul parcă-i rupt în două.

Şi norii toţi s-au adunat
pe bolta -naltă de bazalt -
azi, cerul plânge pe asfalt.

Doar noi ne plimbăm visători,
pe sub teii-ncărcaţi de flori,
zâmbind la cer nepăsători.

Şi poate să plouă cât o vrea,
în noi e soare, chiar şi-aşa,
căci eşti al meu şi sunt a ta.