CATHARSIS

Azi smulg cuvintele
din mine,
le strig prin munţi,
şi spre coline -
vreau să mă vindec, azi,
de tine.

Azi smulg cuvintele
cu rost,
căci vreau să-ngrop
tot ce a fost,
şi vreau să uit
dureri trecute,
ce m-au udat
cu lacrimi multe.

Azi smulg cuvintele
din ploi,
şi nu mai privesc
înapoi,
păşesc grăbită
înainte,
departe de trecut
şi-aducerile-aminte.

(29 oct.2017)

TE ŞTIU...

Te ştiu ca pe o carte veche...
eşti mincinos fără pereche;
fără pereche-n răutate,
tu perorezi despre dreptate,
credinţă milă şi iubire,
când scuipi, în jur, nefericire.

Te ştiu mai bine decât crezi...
te-am disecat , fără să vezi,
vrând să găsesc,
în a ta fiinţă,
aşa-numita "conştiinţă".

Dar n-am găsit aşa ceva;
nici Machiavelli n-ar putea
să te întreacă-n viclenie -
ţi-ai pavat drumul cu cadavre,
doar ca să-ţi fie bine ţie.

Te ştiu bine, dar de curând;
mi-ai devenit "călău" pe când
credeam în bunătatea ta...
dar tu erai o piază rea.

(29 oct. 2017)

DEŞTEAPTĂ-TE, FEMEIE !

- Deşteaptă-te , femeie,
din somnul de pe urmă,
căci ceata bărbătească
e "haită", nu e "turmă"! ...
Cu toţii-s "mieluşei"
la prima întâlnire -
când s-au văzut cu "actul",
vânează în neştire.

- Deşteaptă-te , femeie,
din somnul cel de plumb!...
Când tu-ţi hrăneşti sugarul,
ei se gândesc la ...fund;
dar nu al tău...Stai calmă!...
Al vecinei de jos -
o "piţi" languroasă,
cu mersul unduios.

- Deşteaptă-te , femeie,
din somnul inocent!...
Tu îl aştepţi la masă...
el, după desert, alene
fumează-acum un Kent;
şi după o savarină
atât de savuroasă...
"- Friptura ta e fadă,
şi ciorba cam ...apoasă. 

Şi ...Vezi că n-arăţi bine,
şi iar te-ai îngrăşat,...
- De ce-ţi stă păru-aiurea?
- Zici că l-ai coafat?...
- Azi a fost ziua ta ???
- Of! Aşa e! Am uitat!...
Las c-o serbăm la anul...
Am fost cam ocupat.
- Ştii , seful îmi dă sarcini
în plus, de la o vreme...
- Fii rezonabilă şi tu!...
Cred că mă culc devreme.

- Deşteaptă-te , femeie,
din somnul mormântal! ...
El e la promenadă,
tu stai ,azi, în spital -
copilul ţi-e bolnav,
tu veghezi lângă el,
şi-ţi căinezi bărbatul
"cuminte" şi "fidel":
"- Săracul!...Nu mai are
cămăşile călcate...
S-a terminat mâncarea...
- Şi ce-o face la noapte?
Zicea că-l doare capul,
şi crede c-a răcit,
s-a şi-nvoit o zi...

Bine că n-a venit!"

- Deşteaptă-te, femeie, din...
Nu. Mai bine, dormi!...
I-ai închinat toţi anii...
-Ce rost să te întorni
din drumul tău smerit ?...
Când oasele te dor,
şi părul ţi-a albit -
deşi-l vopseşti adesea,
el e nemulţumit.
În timp ce gându-ţi zboară
la nepoţi şi copii,
prin mintea-i se perindă
blonde...şi arămii.

După o vreme...

Preotul: "- Veşnica ei pomenire!"
Soţul - "Dumnezeu să o odihnească!"

După 5 luni, 3 săptămâni şi 2 zile...

Acum, să dăm de ştire
că... " Sunt un văduv tânăr
şi cu puţină stare,
şi doresc să fac cunoştinţă
cu o doamnă bine,
trecută de 40 de ani,
pentru prietenie sinceră,
posibilă însurătoare.
Doamnele interesate 

pot suna la 0745...382.
Rog SERIOZITATE."

(19 oct.2017)

P.S: Această poezie este un "pamflet", şi trebuie tratată ca atare.

NU PLÂNGE INIMĂ !

- Nu plânge inimă! Nu plânge!...
C-o să te-neci în râu de sânge;
până şi cerul azi mă strânge,
şi aerul nu-mi mai ajunge.

- Nu plânge inimă!
Nu plânge!...

- Mai bine roagă-te-n surdină,
Celui ce veşnic ne alină,
ca să dea norii la o parte,
şi să ne smulgă ,azi, din moarte.

- Hai, roagă-te
şi zi, şi noapte!

- Nu plânge inimă pribeagă!...
Că nimănui
nu i-ai fost dragă
îndeajuns, cât să te ţină
ferită de-ntuneric,
scăldată în lumină.

Dar Dumnezeu te-aşteapă
la cap de drum şi vis...
Nu mai pierde o viaţă
visând la "Cel Promis"-
în viaţa asta crudă,
n-a fost să-l întâlneşti ;
finalu-i trist adesea...
nu ca cel din poveşti.

(20 oct. 2017)

INTRUSĂ

De-a lungul timpului,
m-ai lovit de-atâtea ori...
neîncetat şi fără remuşcări.
Aveai suflet de piatră,
credeai că am la fel;
fugind după himere,
făcuseşi preş din el -
uitat în faţa uşii,
mereu te aştepta,
să-ţi scuturi praful zilei,
când veneai de la "ea".

Şi orice-mbucătură
o-nghiţeam printre lacrimi,
căci eram o intrusă
în marea ta de patimi -
în marea ta de doruri
străine şi rebele,
trăiam doar pripăşită;
n-aveam loc între ele.

Cu "resturile zilei"
mă onorai ades,
când marea ta iubire
era pur interes.
Şi tot ades veneai
cu ifose străine -
când te-ndulceşti aiurea,
nu-i bun ce-ai lângă tine;
atunci găseai pricină
în orişice oftat,
să îmi serveşti reproşuri mii
pe-aerul expirat.

(20 oct. 2017)

BRUMAR

- Ascultă! ...
Cerul mă picură cu îndârjire,
şi toamna
m-a învăluit în amorţire,
mi-a aninat în plete
doar frunze ofilite,
şi m-a uitat pe-alei
stinghere, pustiite.

- Priveşte! ...
Astăzi şi ceru-i trist,
şi-atât de plumburiu,
soarele s-a-mbufnat -
nu e deloc zglobiu;
pe crengile golaşe,
vrăbiile zgribulite
nu mai au energie
nici să se mai irite.

- Simţi? ...
Câte-un vânt mai rebel
se umflă prin paltoane,
mai smulge pălării,
sau suflă prin burlane,
şi mătură pământul
cu-alai de frunze moarte -
le poartă ,în vârtejuri,
prin gardurile sparte.

- Haide! ...
- Dă-mi mâna! Hai acasă!...
Vom sta lângă fereastră,
vom bea un ceai fierbinte,
şi vom mânca plăcinte -
cu mere, sau dovleac,
rumene, cum ne plac;
ne-om pierde-n amintiri,
cu pierderi, şi iubiri,
când ziua se va stinge,
vom râde...şi vom plânge.

(12/14 oct. 2017)

DEZERTARE

Te-am plăsmuit, în aşteptare,
te-aş fi gustat, fără hotare,
dar ai rămas în depărtare -
mi-eşti fructul veşnic interzis.

Te-nchipuiam doar veselie,
dulce ca mierea, apă vie -
n-aş fi crezut, nicicând, că ţie
doar lacrimile-ţi sunt pe plac.

Te-ai dovedit a fi blestem,
nu te mai vreau, nu te mai chem,
rămâi cu nimbul tău etern ...
tu - absolută, eu - relativă.

- IUBIRE, tu !
...eu ,azi, renunţ.
Nu mai aştept, şi te denunţ
că m-ai pierdut pe-a ta cărare...
- Te pup!...de-aici, din depărtare.

(9 oct. 2017)

REFUGIU

Cu tălpile goale,
păşesc pe urmele Tale,
şi Te mai strig la răstimpuri,
când durerea răzbate şi- n gânduri.

Cu braţele goale,
tot rătăcesc pe drumul meu,
ce se anunţă tot mai greu
şi plin de piedici mai mereu.

Cu sufletul neîmpăcat,
nu mă opresc din căutat,
visând mereu la împlinire,
când viaţa-mi dă nefericire.

Cu trup şi suflet -- pustiite,
îmi plâng vlăstarele răpite,
şi-n faţa zilelor cernite
mă pierd în amintiri iubite.

(1 oct. 2017)

UNHAPPY END...

Trăiai cu prea multe secrete...
eu mă refugiam în lumea mea de epitete,
şi drumul în doi s-a terminat
într-un ocean plin de regrete.

Singurătatea-n doi a fost prea grea,
şi n-am putut ierta trădarea ta,
aşa c-am vrut să ieşi din viaţa mea --
nici astăzi nu regret plecarea ta.

Deplâng doar timpul irosit,
şi amintirile cu gust de-absint,
în suflet rănile-s prea multe --
iubirea nu mai pot s-o simt.

(15 iulie 2017)

CONFESIUNE (II)

Privesc adesea la stele,
vă caut cu dor printre ele,
şi-aş vrea la piept să vă strâng,
să nu vă dau drumul nicicând,
dar adorm cu voi
doar în gând.

Şi patul mi-e clădit din suspine,
iar voi adormiţi în braţe străine,
departe-s de voi,
voi rupte-aţi fost de mine,
şi-o punte de lacrimi
între noi, azi, se pune.

Dar lacrimile sunt deşarte,
căci inimile-s goale, moarte,
durerea rămâne fără ecou -
"nebunul" se crede astăzi erou.

Până şi cerul pare-ncremenit,
de haosul din lume e uimit,
şi clipele se cern încet
către un sfârşit incert.

- Ajută-mă, Doamne, să iert!

- Ajută-mă să-ntorc obrazul,
şi să nu frâng, mâine, grumazul,
celui mândru şi fără minte,
ce-şi bate joc de cele sfinte!

(9 iulie 2017)

POVESTEA CĂPCĂUNULUI

A fost odată un Căpcăun,
mândru de el şi cam nebun;
era bogat în datorii,
scuipa minciuni, făcea prostii.

Şi precum Zmeul din poveste,
s-a apucat, fără de veste,
să fure pruncii de la sân,
ducându-i pe-un tărâm păgân.

Lacrimi de mamă şi copil
curgeau şuvoi, dar inutil -
hapsânului nici că-i păsa,
şi se mândrea cu fapta sa.

Şi se bătea cu pumnu-n piept,
că este cult, şi că-i deştept -
credea că-n veci nu va plăti
durerea bieţilor copii.

VA URMA...

CONFESIUNE (I)

- M-ai uitat , Doamne, pe cărare...
pe cărarea durerilor,
în tăcerea serilor,
înecate doar în lacrimi,
încărcate doar de patimi.

- M-ai uitat, Doamne...

- M-ai lăsat iar la răscruce,
doborâtă de-a mea cruce,
cu sufletul pustiit,
cu trupul greu ofilit,
strivită de doruri grele
după copilele mele.

- M-ai lăsat iar, Doamne...

- M-ai pus iarăşi la-ncercare,
mă căleşti cu foc şi sare,
cu nisip , cu scrum şi vânt -
vrei să mă rupi de pământ.

(8 iulie 2017)