Ucisu-m-au cu pietre,
la margine de drum,
şi mi-au făcut iar visul
doar pulbere şi scrum,
şi vorbe-mi aruncară,
atâtea, în obraz,
căci vorba li-i săgeată,
şi-o aruncă la necaz.
Din suflet îmi făcură,
iarăşi, preş,
şi l-au călcat în grabă,
fără greş,
fără regrete
şi fără mustrări,
mânaţi doar de orgolii,
şi vechile frustrări.
Mi-au aruncat iar vina
propriilor vini,
şi m-au lovit cu pietre,
m-au zgâriat cu spini,
la fel de însetaţi,
privind cu ochii goi,
la rănile-mi deschise,
la sângele şuvoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu