vineri, 19 aprilie 2013

NOI




Rătăcim, de nebuni, printre stele,
ne îmbătăm cu lumina din zori,
te închid în braţele mele,
când noaptea îţi dă iar fiori.

Învăţăm să vorbim prin tăcere,
şi vorbele le rostim din priviri,
mă alinţi când sunt scrum şi durere,
şi mă zbat între gând şi simţiri.

Ne dorim o viaţă cu soare,
o eternitate împărţită la doi,
umplem cerul iar de culoare,
când furtuni se abat peste noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...