...FĂRĂ INIMĂ

Astăzi depun armele.
Nu mă mai lupt cu amintirile tale,
nu-mi pasă dacă tăcerea-mi te doare;
vreau doar să plec mai departe.

Renunţ să te mai aştept.
Ştiu că nu-ţi pasă dacă plec,
aşa c-o iau pe calea mea;
nu mai rămân pe strada ta.

O iau, din nou, spre răsărit.
Am mult de mers, şi-am obosit,
dar nu m-abat din drumul meu;
şi nu cedez la plânsul tău.

Doar vântul mă mai însoţeşte,
şi pletele îmi răvăşeşte,
şi camarazi îmi sunt, pe drum,
un înger rău şi unul bun.

Cu ei împart, cu dărnicie,
zile şi nopţi, şi-o veşnicie,
şi-ncerc să uit, în zilele senine,
că inima mea e la tine.