SOLITUDINE

E târziu...
şi totuşi atât de devreme;
în viaţa mea,
singurătatea se instalează alene;
tăcerea la fel,
se-aşterne mişel,
în camera goală,
când noaptea de smoală
ascunde iar stelele
ce îmi vegheau visele.

Învăţ
să-mi înăbuş plânsul,
adormindu-l la piept,
legănându-l încet,
minţindu-l că mâine
va fi mai bine
şi pentru noi.
Şi adorm suspinând.

Trei dorinţe

Am vrut să fii
prima rază de soare
ce-n dimineaţă
m-ar fi-ntâmpinat,
am vrut să fii
cafeaua tare
ce somnul
mi-ar fi alungat.

Seara,
înainte de culcare,
am vrut să fii
ultima stea,
ce s-ar fi stins
în clipa-n care
privirea-mi
s-ar fi stins şi ea.

ÎN MINE

În mine e un haos
de lipsă de iubire,
în mine nu-i speranţă
doar crudă răzvrătire.
În mine nu e viaţă
nici timp nu e
nici moarte,
nimic este în mine,
dacă tu eşti departe.

În mine nu e somn,
nici vis şi nici uitare,
doar oboseala creşte
în trupul ce mă doare.
În mine nu e râs,
nici lacrimă,
nici şoaptă,
dacă tu fugi de mine
şi te ascunzi în noapte.

În mine nu-i tăcere,
nici rugă şi nici cânt,
în mine nu e cer,
nici apă, nici pământ;
doar gândurile mele,
sfioase şi nebune,
le scriu în zori de zi
şi le arunc spre tine.

NUMAI A TA

Alină-mi sufletul bolnav
când ochii-n lacrimi
simt cum ard;
alungă-mi tristeţea
cu un cuvânt,
să pot privi spre cer
râzând,
şi lasă-mă să pot visa
că vrei să fiu
numai a ta.

În fruntea Magdalenelor

Azi păşesc în fruntea
Magdalenelor,
dar îmi lipsesc arginţii
pentru mirul răscumpărător;
nici plânsul
nu-mi e îndestulător
pentru-a spăla,
în ultimul ceas,
noianul păcatelor.
Şi pocăinţa
nu-mi este de ajuns,
marama îmi lipseşte,
şi păru-mi este tuns,
şi-aştept azi ,căzută
pe albele trepte,
să pier lovită
de-o ploaie de pietre.

ÎN TINE

Tot caut cuvinte străine
şi-aş vrea azi
să mă laşi
să mă pierd pentru totdeauna
în tine;
să mă închizi
sub pleoapa ochiului tău cald,
când lacrimile dor,
şi-n suflet se aprind,
se sting, se preling
şi-apoi cad.

SOMN AMAR

Nici nu mai pot să strig,
să plâng,
şi-adorm cu tine iar
în gând,
sperând că, poate-n miez de noapte,
nu vei mai fi
aşa departe.
Dar visul este mult prea rău,
mi-ascunde iarăşi
chipul tău,
şi , printre frânturi de coşmar,
somnul îmi este iar
amar.