marți, 17 decembrie 2013

ŞI POATE CREZI…





Şi poate crezi că am uitat de noi,
şi poate crezi că nu mai suntem doi;
că visul nostru fraged iarăşi s-a spulberat,
ucis de-amurgul crâncen şi mult prea îngheţat.

Şi crezi că doar în poze
ne vom mai regăsi,
nebuni şi fără griji,
cu zâmbet de copii.

Şi poate crezi că şi ziua de mâine
mă va fura, în zori, de lângă tine,
şi-o să te trezeşti singur şi trist
sub cerul greu de ametist

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...