Şi poate crezi că am uitat de noi,
şi poate crezi că nu mai suntem doi;
că visul nostru fraged iarăşi s-a spulberat,
ucis de-amurgul crâncen şi mult prea îngheţat.
Şi crezi că doar în poze
ne vom mai regăsi,
nebuni şi fără griji,
cu zâmbet de copii.
Şi poate crezi că şi ziua de mâine
mă va fura, în zori, de lângă tine,
şi-o să te trezeşti singur şi trist
sub cerul greu de ametist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu