MĂRTURISIRE

Mi-e sufletul liman pentru toţi,
dar inima îmi e înlănţuită,
căci n-a gustat iubirea,
şi n-a fost îmblânzită;
căci răni a adunat prea multe,
minciuni nu mai vrea să asculte,
şi a-ncetat să se mai îmbete cu vise.

Aşa c-am aruncat-o în cer,
s-o feresc de săbii de fier,
şi-am lăsat-o în grija divină,
până când cel promis o să vină;
căci iubirea nu mi-e de vânzare,
şi inima mea preţ nu are,
şi-n genere mă abat de la trend.

Nu ştiu să mimez fericirea,
cu oamenii nu vreau  să mă joc,
mi-e silă de zâmbete false,
şi idile consumate pe loc;
n-am chef să pierd timpul aiurea,
jonglând cu măşti,
ca într-un teatru imens,
căci viaţa mea e doar una,
nu vreau s-o irosesc fără sens.