duminică, 14 iunie 2015

MATERNA



Îmi cresc iubirea la sân,
din mila celui Preasfânt,
o legăn cu şoapte şi-i cânt
cu dorul de cer şi pământ.
Îmi veghez iubirea de zor,
o port spre zări ce nu mor,
şi o închin pe altare de dor
când îngerii se roagă în cor.
Îmi port iubirea de mână
sub cerul solar, sub clar de lună,
o îndrum pe calea cea bună,
departe de gloata nebună.
Îmi apăr iubirea cu sânge,
când lumea vlăstarele-şi strânge
şi pe-altarul morţii le frânge,
răpindu-le şi dreptul de-a plânge.
(14 iunie 2015)
P.S : Copiii sunt îngerii pe care ni-i lasă Dumnezeu în grijă. Nu le frângeţi aripile !!!

LA ÎNCEPUT...



Trandafirii erau zorile vieţii
când încă rătăceam
sub geana dimineţii,
cu gândul odihnit,
cu sufletu-nsetat,
cu trupul ne-mblânzit
de-atâta aşteptat.
Doar văile-adânci
îmi ascultau cântul,
şi-n pletele mele
se juca doar vântul,
doar roua-mi săruta
braţele goale,
căci încă nu fusesem
în braţele tale.
(mai/13 iunie 2015)

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...