DOAR LÂNGĂ TINE

Alerg prin stepa ninsă

cu viforul pe urme;

am gheaţă în priviri,

privirile spre culme,

un cer cu mii de stele

întins deasupra mea,

şi-acelaşi foc lăuntric

ce arde-n lipsa ta.

Mirosul tău îl port în nări -

mă poartă către depărtări,

când urmele îţi sunt prea şterse

pe nesfârşitele cărări;

şi nu-mi mai stă nimic în cale

când vreau alături să te am,

străbat şi munţi şi văi, de-odată,

şi piedicile sunt în van.

Doar lângă tine îmi e bine

şi liniştea o simt din nou -

îmi izvorăşte dinspre tine,

o sorb doar de pe chipul tău.