REPLIERE

În jocul iubirii m-am ars prea tare,
dar mă mulţumesc şi cu liniştea...
pe post de consolare,
departe de răutatea-ţi nebună,
care distruge totu-n drum, ca o furtună,
departe de veninu-ţi infernal,
pe care mi l-ai picurat, cu dărnicie,
în al vieţii pocal.
Eşti departe de-a fi bărbatul ideal.

Dorinţele mele sunt, azi, atât de puţine...
vreau să-mi petrec restul vieţii
cât mai departe de tine,
să-nvăţ uşor să uit, de timpul meu pierdut
în labirintul minciunilor tale;
vreau doar o gură de aer...
şi să-mi văd, mai departe, de cale;
iar gândul la "îngerii" mei
mă va ţine, neînfrântă,
mereu în picioare.

(20 ian. 2018)

"FORTUNA LABILIS..."

Te-am primit în braţele mele...
te-am iubit ...cu bune, cu rele,
dar ai călcat peste visele mele,
şi peste suflet, odată cu ele.

Ai năruit azi,
ce-am construit ieri,
tu, adultul imatur -
expert în minciuni şi plăceri,
trăind la-ntâmplare,
după acelaşi tipar,
mimând iubirea
de care n-aveai habar.

Nu ţi-a mai ieşit rolul -
ai jucat fără mănuşi,
jonglând, concomitent,
cu prea multe femei,
pe post de păpuşi,
şi-acum, c-ai fost prins,
ai chef de scandal -
te simţi ofensat
de actul final.

Ştiu. Replica mea
îţi irită retina...
nu te-aşteptai
să trag eu cortina...
credeai c-o să scapi...
ca-ntotdeauna,
dar azi ai pierdut -
te-a trădat "Fortuna".

Şi nu mai e timp nici pentru regrete,
nu se trag nici duble, ca în scenete;
viaţa-i doar una, norocul ...fragil,
nu sunt eu de vină c-ai trişat...inutil.

DATA SCADENŢEI

Nu-mi invoca iertarea...
nu m-a lovit uitarea,
mi s-a dus şi răbdarea;
doar rănile-s la fel.

Nu-ţi mai face speranţe,
a prea multe restanţe,
şi deloc circumstanţe
pentru purtarea ta.

Să nu crezi c-ai scăpat...
scadenţa te aşteaptă,
mai ai numai o treaptă,
şi vei fi judecat.

(13 ian. 2018)

ODĂ...UNUI FUSTANGIU

Şanse ţi-am dat
nu una, ci o mie...
dar cine-i fără onoare,
să le-aprecieze nu ştie,
şi ochii-am închis
de-o mie de ori,
când tu uitai de mine,
în alte-mbrăţişări.

Te crezi un răsfăţat al sorţii,
aproape-un zeu nemuritor,
doar fiindcă
mult prea multe doamne
te-au primit în inimi,
iar altele...între coapsele lor.
Le-ai luat, şi aruncat
cu multă uşurinţă -
şi fără mustrări,
căci tu n-ai conştiinţă;
dar uiţi un singur lucru...
te-aşteaptă un final,
şi cât eşti tu de "zeu",
vei levita, probabil,
de la bal...la spital.

Soarele va apune
şi peste viaţa ta...
- Dar, din atâtea mândre,
te-o boci careva???

Eu... sigur nu.

(30 dec. 2017)

PE NICIODATĂ !

N-o să te plâng, 
nu-ţi fă iluzii -
mi-ai servit prea multe
deziluzii.

N-o să te regret,
nu mai spera -
o să serbez, cu fast,
plecarea ta.

N-o să te-opresc,
nici gând,
nu-ţi spun nici "Pa",
nici "Pe curând"...
prefer "Pe niciodaă!",
căci mi-ai servit durere
cât pentru viaţa toată.

P.S : Adio!....şi n-am cuvinte.

(23 dec 2017)

GLUMĂ SUMBRĂ

Prin labirintul vieţii păşesc agale,

cu sufletu-ncercat, 

cu mâinile goale,

cu ochiii însetaţi 

de zările senine,

când umbrele coboară

şi se întind spre mine.

Şi mă rog pentru lumină,

mă rog pentru dreptate,

când tu m-arunci în iad,

şi mă împingi spre moarte;

cu dinţii strâng de cer,

când visele îmi pier

de ura-ţi secerate,

şi fug cât mai departe.

M-ascund din calea ta,

şi nu privesc în urmă,

căci marea ta iubire

a fost o glumă sumbră.

(23/24 nov. 2017)

ÎŢI MULŢUMESC

Îţi mulţumesc pentru nefericire...
m-a vindecat rapid
de-a ta iubire;
îţi mulţumesc şi pentru durere -
m-ajută să rezist
când nimeni nu-mi răspunde
din marea de tăcere.

Îţi mulţumesc pentru trădări...
m-ajută să ţintesc
spre depărtări,
m-ajută să mă rup ,
azi, de trecut
şi să mă-ndrept , senină,
spre necunoscut.

Îţi mulţumesc pentru jigniri...
căci, datorită lor,
voi supravieţui şi-acestei despărţiri;
îţi mulţumesc
pentru "neţărmurita bunătate",
căci iarăşi m-a trezit
la crunta realitate;
m-a făcut să văd
şi dincolo de mască -
un foarte-abil trişor...
ascuns în viaţa noastră.

(20 nov. 2017)

CREDEAI...

Ai absentat prea mult,
nemotivat,
din viaţa mea
de ieri, de azi,
din tot ce s-a-ntâmplat,
şi vrei acum să cred
că ţi-a păsat
de noi,
pierduţi prin ploi,
mereu singuri în doi.

Ai invocat prea mult
scuze diverse,
bazate pe minciuni
şi controverse,
credeai că farsa
o să tot dureze,
şi masca ta
n-o să se fisureze.

(2 nov. 2017)

VINOVAT

Iubirea plămădită în suspine
ai frânt-o...
tot umblând peste coline,
şi mugurii rodiţi
i-ai smuls în miez de noapte,
i-ai aruncat, în zori,
în zări, cât mai departe.
Chiar potopit de rugi
şi de blesteme,
nu ai mustrări de cuget,
nici prea multe dileme.
Orbit de-un singur gând,
orbecăi doar în faţă,
dar, în fuga-ţi spre moarte,
tu te hrăneşti cu viaţă -
cu-a altora, desigur,
din inimi faci covor,
şi, alintat de "soartă",
te crezi nemuritor;
te crezi fără de vină,
şi fără de păcat,
dar Dumnezeu te-aşteaptă...
Te ştie..."vinovat".

(15 nov. 2017)

TE ŞTIU...

Te ştiu ca pe o carte veche...
eşti mincinos fără pereche;
fără pereche-n răutate,
tu perorezi despre dreptate,
credinţă milă şi iubire,
când scuipi, în jur, nefericire.

Te ştiu mai bine decât crezi...
te-am disecat , fără să vezi,
vrând să găsesc,
în a ta fiinţă,
aşa-numita "conştiinţă".

Dar n-am găsit aşa ceva;
nici Machiavelli n-ar putea
să te întreacă-n viclenie -
ţi-ai pavat drumul cu cadavre,
doar ca să-ţi fie bine ţie.

Te ştiu bine, dar de curând;
mi-ai devenit "călău" pe când
credeam în bunătatea ta...
dar tu erai o piază rea.

(29 oct. 2017)

POVESTEA CĂPCĂUNULUI

A fost odată un Căpcăun,
mândru de el şi cam nebun;
era bogat în datorii,
scuipa minciuni, făcea prostii.

Şi precum Zmeul din poveste,
s-a apucat, fără de veste,
să fure pruncii de la sân,
ducându-i pe-un tărâm păgân.

Lacrimi de mamă şi copil
curgeau şuvoi, dar inutil -
hapsânului nici că-i păsa,
şi se mândrea cu fapta sa.

Şi se bătea cu pumnu-n piept,
că este cult, şi că-i deştept -
credea că-n veci nu va plăti
durerea bieţilor copii.

VA URMA...

FARISEU

Te străduieşti să mă-nveţi ura,
aruncându-mi în faţă noroiul, veninul şi zgura,
îngrămădind nori negri, din nou, pe cerul meu,
şi m-ajunţi "creştineşte" să-mi fie tot mai greu.

Cu Dumnezeu pe buze, îmi dai zilnic ultimul sărut,
şi totu-mi pare o glumă proastă, căci universul parcă-i slut,
şi Dumnezeu parcă nu mai aude, şi nu vede,
că sufletul mi-e obosit şi speranţa-mi uşor se pierde.

Tu, noul fariseu, mă potopeşti cu palme, sfinţite de versete,
şi-mi vine să te trimit ades la locul de origine,
însoţit de-o ploaie de epitete;
căci până şi răbdarea-mi are un sfârşit,
ipocrizia-mi provoacă scârbă,
iar tu ai un tupeu de nesimţit.

Îmi pomeneşti cam tardiv de iubire,
când m-ai saturat prea mult cu nefericire,
când zilnic mă convingi că e loc de mai rău,
şi vrei să-mi smulgi şi-ultimii doi stropi de viaţă
rămaşi, azi, în paharul meu.

(26 martie 2017)

TU ŞTII...

Tu ştii doar să distrugi minuni,
să faci "tâlhari" din oameni buni,
şi mame îneci în suspine
doar ca să-ţi fie ţie bine.

Tu ştii s-aduni venin cu rost,
şi scuipi casa ce cuib ţi-a fost
atunci când nimic nu aveai,
şi-n bătaia vântului stăteai.

(ianuarie 2017)

UITATĂ... ÎN EXPECTATIVĂ

Mă întâmpini c-o iubire tardivă,
acum, când sufletul mi-e barcă
aflată în derivă,
căci în expectativă
prea mult timp m-ai lăsat -
nu ţi-a păsat de mine,
erai prea ocupat.

Am stat prea mult cu sufletul deschis,
uitată, la răscruce,
pe margine de-abis,
şi tot ce mi-ai promis
erau doar vorbe goale,
căci doar chipuri străine
se perindau prin visele tale.

Aşa c-am rupt tăcerea
şi-am sfâşiat durerea,
mi-am şters obrazul ud,
şi-am renunţat să lupt -
am renunţat la vise
clădite pe nisip,
şi-nvăţ ,iar, să gust viaţa,
cu zâmbetul pe chip.

(nov. 2016)

FETIŢEI MELE

Bat pasul pe aceeaşi clipă,
să nu treacă timpul în pripă,
căci vreau alături să te am
o veşnicie şi un an.

Veghez secundele grăbite,
să nu rămână risipite,
căci vreau alături să îmi fii
o veşnicie şi înc-o zi.

Căci de când apăruşi, Minune,
zilele îmi par toate bune,
şi-n viaţa mea e numai soare -
tu ai umplut-o de culoare.

Respir cu tine deodată,
şi-n zâmbetul tău mă pierd toată -
astăzi tot universul meu
stă oglindit pe chipul tău.

… MAMEI MELE

Mă întorc adesea cu gândul la tine,

sperând, dragă Mamă, să fii mereu bine,

sperând să îţi fie cerul vieţii senin

şi sufletul cald de linişte plin.

Mă rog să nu-ţi fie chipul brăzdat

de roua-ntristării, sau de durere crispat,

şi restul de drum să-ţi fie mai lin,

căci, până acum, de-ncercări a fost plin.

Te port cu mine în suflet, şi-n trup,

căci sunt fructul care din tine-a fost rupt;

îmi eşti icoană şi cald liman,

şi sunt fericită că alături te am.

REÎNTOARCERE

                                                                                    Părinţilor şi fratelui meu, 

                                                                             cu adâncă recunoştinţă şi preţuire 

                                                                    pentru tot suportul oferit de-a lungul timpului. 

                                                                          "Vă iubesc şi vă port veşnic în inimă ."

                         
       
Am obosit să rătăcesc 
prin case cu chipuri străine, 
printre măşti ce nu mă iubesc, 
şi cărora nu le pasă de mine. 

Am obosit să rătăcesc 
prin locuri străine. 

Am obosit să-nfrumuseţez totul, 
oameni, şi locuri, şi vorbe ce dor, 
am obosit să-mi caut norocul 
sub stele pribege ce mereu mor. 

Mi-e dor de pacea de-acasă, 
de vânt, şi soare, şi Dumnezeu, 
de cafeaua băută cu mama, 
de tata, de frate, de sufletul meu. 

Mi-e sete de dor şi iubire, 
de triluri de păsări, şi nori, 
mi-e dor să simt roua pe tălpile mele, 
mi-e dor de  poienile colindate în zori.