PERIPLU

M-am ridicat

deasupra anilor,

cu dorul de tine

în suflet ascuns,

înaintând tăcută

prin nopţile de plâns.

Tot rătăcesc,

de-atâta timp,

mereu în căutarea ta,

am învăţat

să sper, să mor,

tot alergând

în urma ta.

NOSTALGIE

Vagabondez
pe străzile pustii,
cu gândurile
vagabondând, la fel,
şi sufletu-mi se pierde,
chiar şi el,
prin val de frunze aurii.

ÎNTREBĂRI

Mă mai gândesc la tine uneori,
când noaptea-mi pare mare,
şi frigu-mi dă fiori,
când sufletul mi-e strigăt
de dor şi de durere,
prea greu înlănţuit
de ziduri de tăcere.

Şi mă întreb ades
pe unde rătăceşti,
dacă şi tu mă cauţi,
sperând să mă găseşti,
dacă şi tu te rogi
să îţi apar în cale,
când inima ţi-e goală
şi aşteptarea doare.

Şi-adorm întotdeauna
cu gândul tot la tine,
sperând să te-ntâlnesc
în noua zi de "mâine".

O VIAŢĂ NOUĂ

Azi îmi rup sufletul în două,
căci vreau să-ncep
o viaţă nouă,
şi-arunc în trecut
acea parte din mine
ce-mi amintea mereu de tine.

Azi păşesc mai departe,
şi ies din nesfîrşita noapte,
în care tu m-ai aruncat
în clipa-n care ai plecat.

DOAR VÂNTUL

Doar vântul se mai joacă

azi, în părul meu,

doar luna-mi aminteşte,

mereu, de chipul tău,

azi totul pare-un vis

ce s-a pierdut în ceaţă,

doar lacrimile-s vii

şi-mi şiroiesc pe faţă.

Doar vântul mă-nsoţeşte

prin parc, în lipsa ta,

doar toamna-mi aminteşte

că m-ai iubit cândva,

azi totul a murit

ca frunzele pe-alei,

doar ploile-au rămas,

şi norii mari şi grei.