ÎNSETATĂ DE TINE

Tulburam apa cu-atingeri mute,
răcoarea i-o sorbeam din priviri,
căci numai setea mai sălăşluia-n mine,
şi-mi răscolea şi suflet şi simţiri -
se prelingea în mine, odată cu dorul nebun,
căci te doream, dar n-apucasem să-ţi spun,
iar tu dispăruseşi în noapte,
mult prea grăbit, urmărit doar de şoapte.

Şi-aştept o ploaie ce nu mai vine,
s-aline dorul din mine,
te-aştept la poarta noilor zori,
să m-aduci iar pe pământ,
să mă cobori dintre nori -
vreau să renasc din a ta sărutare,
mângâiată de perle de rouă, şi-atingeri solare,
îmbătată de lumina albastră din ochii tăi,
ce sunt când stele de gheaţă, când aspre văpăi.