Mai lasă-mă să stau
la umbra clipei fericite,
când nu aveam nici doruri , nici ispite,
când zilele-nsorite la fel treceau.
Mai lasă-mi şi visul aproape,
şi nepăsarea anilor tineri,
când râdeam fie luni, fie vineri,
şi făceam zi din orişice noapte.
Mai lasă-mi Lumina aprinsă
pe cerul nesfârşit al vieţii mele,
să-mi poarte paşii pe cărările grele,
când speranţa în mine e stinsă.
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu