REMEDII

Îmi îndrept iar visele spre soare,
când frigu-n mine e prea mare,
când ceru-mi pare mult prea sus,
şi vorbele nu sunt de-juns.

Îmi scald iar sufletu-n lumină,
când viaţa mea de umbre-i plină,
când rănile încă mă dor,
şi nu mai pot deloc să zbor.

ARIPI NOI

Se văd iar stele-n depărtare,
singurătatea nu mai doare,
doar luna este cam nebună -
mă ţine trează de vreo lună.

Nici timpul nu mai vrea să treacă,
şi Vara vrea doar să petreacă;
de-i soare, ploaie sau furtună,
în mine-i ,iarăşi ,vreme bună.

Stau iar cu îngerii la masă,
şi când sunt negri nici că-mi pasă ,
căci fie buni, sau fie răi,
avem cu toţii aripi noi.

STATORNICIE

Tot strâng petale de timp,
le-arunc către cer
şi le prind
în joc nebun şi sfios,
când Tu eşti prea sus,
eu prea jos.

Tot rătăcesc şi revin
când sufletul mi-e prea gol
sau prea plin,
când toţi îmi par
prea departe,
căci doar Tu m-aştepţi
fie zi, fie noapte.

AZI

Tu m-ai creat şi m-ai ucis;
azi m-ai lăsat în câmp deschis,
m-ai pus în lanţuri mari şi grele,
să pot privi în jur, la stele.

Mi-ai pus, ieri, inimă în piept,
şi azi o simt ca un deşert -
deşert mustind de negru sânge;
azi, cerul meu e gri şi plânge.

PRIN TINE

Deschide ochii să văd lumea,
şi-ntinde mâna să ating
luminile ce-n depărtare
pe rând, sfioase, se aprind.

Îndreaptă pasul către culme
şi teama las-o-n urma ta,
căci vreau să simt, acum, iubirea
ce ai închis-o-n palma ta.

PLOAIE

M-am coborât la tine
cu stropii de ploaie;
te-am privit, din furtună,
cum stăteai în odaie.

Erai singur şi trist,
pierdut la fel ca mine,
cu gândurile tulburi
şi visele fărâme.

Aş fi vrut să te-alint
c-un gând,
c-o vorbă caldă,
dar ploaia-i rece,
şi nu ştie decât din nori,
încet, să cadă.

Şi m-am prelins încet
cu ploaia,
cu dorul meu
strop de lumină,
învăluind cu dulce boare
florile albe din grădină.