VIS DE IARNĂ

Paralizase gându-n aşteptare,

şi timpul rămăsese suspendat,

fulgi grei cădeau din cerul de bazalt

în iureş ne-ntrerupt şi fără alinare.

Vuia pădurea de urlete răzleţe,

copacii adormiţi trosneau de ger,

natura-ncremenise iar sub cer

în somnu-i argintiu vegheat de troiene semeţe.

Priveam pierdută spre nori

cu fulgii topindu-mi-se pe faţă,

aveam şi trupul şi sufletul de gheaţă

şi visam la zile-nsorite şi pline de culori