ZBOR ÎN DOI

Îmi căutam sufletul pe la răspântii,
şi anii tineri îi tot căutam,
spre timpul ce-a trecut ,în zori, priveam,
şi gândul nebun îl legănam în suspine.

Mă pierdeam printre vise uitate,
şi mângâiam cuvinte nerostite,
le-mbrăţişam în serile-ostenite,
şi ţi le puneam în palmele întinse.

Desenam chipuri de îngeri pe cer,
şi râmneam la zâmbete de copii,
şi-adormeam în zorile târzii,
cu sufletul pe inima ta.

Învăţasem zborul în doi,
şi-i furam timpului timpul,
ne înălţam spre veşnicie cântul,
din strune aspre şi încercate.

NOI

Rătăcim, de nebuni, printre stele,
ne îmbătăm cu lumina din zori,
te închid în braţele mele,
când noaptea îţi dă iar fiori.

Învăţăm să vorbim prin tăcere,
şi vorbele le rostim din priviri,
mă alinţi când sunt scrum şi durere,
şi mă zbat între gând şi simţiri.

Ne dorim o viaţă cu soare,
o eternitate împărţită la doi,
umplem cerul iar de culoare,
când furtuni se abat peste noi.

... PREA MULT

Am bătut prea mult la porţi închise,
şi m-am hrănit cu vise prea mult timp,
şi vorbe-am strâns, prea multe, nespuse şi nescrise,
în drumul meu prin viaţă, iubirea căutând.

Am aşteptat prea mult să-mi fii aproape,
să-mi odihneşti privirea, să mă-mblânzeşti în noapte,
să-mi umplii de căldură sufletul plin de gheaţă,
să mă scalzi în lumină, şi să mă smulgi din ceaţă.

Am jinduit prea mult să-ţi port iubirea,
şi s-o rodesc din taine, să-i veghez nemurirea,
să te-nsoţesc prin viaţă, şi dincolo de moarte,
să-ţi fiu mereu alături, să nu mai fii departe.