SINGURĂTATE

M-am izbit de cerul înalt
şi cenuşiu,
şi arsă am fost
de soarele cel din pustiu,
şi cactusul m-a înţepat
cu spinul veninos.
Ah ! Sângele îmi şiroieşte azi,
din mâini, pe jos.
 - Din tine, pustiu blestemat,
nu mi-a ieşit în cale
nici om, nici pasăre, nici arătare!
Nici o nălucă nu m-a-nspăimântat
nu m-a făcut ,din drum,
să-mi întorc pasul legănat.
Doar nisipul...
nisipul uscat şi mârşav
m-atrage,
mă-nghite
cu trupul lui bolnav,
crezând că astăzi poate
cu mine să se-adape.