marți, 11 ianuarie 2011

AŞ VREA SĂ POT...





Aş vrea să pot să cânt iubirea,
să şterg din gânduri despărţirea,
şi cu un trainic legământ
să schimb trecutul c-un cuvânt.

Aş vrea să pot să-nving durerea
ce-ntre noi doi a pus tăcerea,
şi preschimbând-o în descânt,
cu dulce şoaptă să ţi-o cânt.

Aş vrea să fiu liman de viaţă,
un jurământ ce-n dimineaţă
va-mprăştia pe-aripi de vânt
iubirea-n cer şi pe pământ.

O va sădi în tristul suflet
ca-nfiorândul cu-al său umblet,
să-i răscolească în simţiri
văpaia dulcilor iubiri.

Cerul va fi atunci aproape
şi mâna-l va atinge-n noapte,
căci, urmărindu-te din umbră,
ochii nu vor mai sta să plângă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...