Aş vrea să pot să cânt iubirea,
să şterg din gânduri despărţirea,
şi cu un trainic legământ
să schimb trecutul c-un cuvânt.
Aş vrea să pot să-nving durerea
ce-ntre noi doi a pus tăcerea,
şi preschimbând-o în descânt,
cu dulce şoaptă să ţi-o cânt.
Aş vrea să fiu liman de viaţă,
un jurământ ce-n dimineaţă
va-mprăştia pe-aripi de vânt
iubirea-n cer şi pe pământ.
O va sădi în tristul suflet
ca-nfiorândul cu-al său umblet,
să-i răscolească în simţiri
văpaia dulcilor iubiri.
Cerul va fi atunci aproape
şi mâna-l va atinge-n noapte,
căci, urmărindu-te din umbră,
ochii nu vor mai sta să plângă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu