duminică, 9 ianuarie 2011

CÂNDVA







Mi-este cuvântul
sub blestem
când vreau din suflet
să te chem,
când lacrimile
vreau să-mi curgă,
şi să înece
seara crudă.
Mi-e sufletul plin de durere,
şi rabdă, plânge,
în tăcere,
şi-nvaţă să moară
iubind,
tot aşteptând,
în preajma ta,
sperând să mă iubeşti
...cândva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...