NU TE-AM GĂSIT

Nu Te-am găsit,
dar ştiu că eşti
în lună-n stele,
în poveşti,
în zorile ce se arată,
în crăpăturile din piatră.

Pe urma Ta,
tot alergând,
am rătăcit
mulţi ani, la rând,
şi-adulmecându-te din umbră,
m-am avântat în aspra tundră.

Orbecăind
pe-ntunecat,
în mărăcini
m-am încurcat,
iar tălpile-mi albe, plăpânde,
mă dor acum, sunt sângerânde.

Iar ochii mei,
părtaşi la patimi,
s-au înecat
în râu de lacrimi;
te strigă cu a lor tăcere
vrând să le dai o mângâiere.