Ca fumul
e amintirea din trecut,
şi gândul sterp nu mă îmbie,
căci ,deşi strig,
nu mă auzi,
şi moarta să iubească
nu mai ştie.
Cenuşa
vrea să prindă viaţă iar,
să simtă scrumul
prefăcut în sânge,
va dispărea şi gustul cel amar
şi ochii-n veci
nu vor mai plânge.
Când timpurile vor fi faţă-n faţă,
destinul se va împlini,
şi din neant,
o nouă dimineaţă
va trezi-n noi
puterea de-a iubi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Mi-e trupul azi plin de durere, şi sufletul rupt de tăcere, mi-e mâna mult prea încleştată, pe crucea grea, cioplită-n piatră. Pe d...
-
Tu ştii doar să distrugi minuni, să faci "tâlhari" din oameni buni, şi mame îneci în suspine doar ca să-ţi fie ţie bine. Tu ... -
.jpg)
Mă doare sufletul de dor, mi-e gândul veşnic călător, şi se îndreaptă tot spre tine, vrând să te-aducă lângă mine. Mi-e inima ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu