...ŞI ÎNGERII MOR

Şi îngerii mor
în zbucium uşor,
în freamăt de aripi,
şi plâns fără lacrimi,
când inima crudă
în vid îi aruncă,
şi-i dă uitării.
Şi ei se mai zbat
sub pumnul crispat
ce i-a lovit,
şi i-a strivit
făcându-i una cu lutul.
Şi ei mai sărută
mâna cea cruntă
ce i-a zvârlit în stepe,
lovindu-i cu pietre.