Am obosit să te tot chem,
şi timpul crud să îl blestem,
am obosit să lupt cu soarta,
şi să-mi doresc să fi fost alta.
Am obosit tot încercând,
din vise, chipul să-ţi desprind,
am obosit să cred că mâine
vei fi aproape, lângă mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu