Am obosit să te tot chem,
şi timpul crud să îl blestem,
am obosit să lupt cu soarta,
şi să-mi doresc să fi fost alta.
Am obosit tot încercând,
din vise, chipul să-ţi desprind,
am obosit să cred că mâine
vei fi aproape, lângă mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu