Poezia s-a născut în tăcere,
într-o clipă de deznădejde
şi durere,
când trup şi suflet,
îngemănate-n plâns,
s-au răzbunat pe mine,
şi-n umbră sau ascuns.
Poezia s-a născut în singurătate,
din dor nebun de viaţă
şi poftă de moarte,
am pus în ea credinţa,
tăgada şi blestemul,
în ea este şi Raiul
în ea e şi infernul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu