Poezia s-a născut în tăcere,
într-o clipă de deznădejde
şi durere,
când trup şi suflet,
îngemănate-n plâns,
s-au răzbunat pe mine,
şi-n umbră sau ascuns.
Poezia s-a născut în singurătate,
din dor nebun de viaţă
şi poftă de moarte,
am pus în ea credinţa,
tăgada şi blestemul,
în ea este şi Raiul
în ea e şi infernul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu