marți, 11 ianuarie 2011

HIPNOZĂ




Încerc să-ţi înţeleg privirea,
şi dincolo de ea
să trec,
cu mintea să-i dezleg misterul
ce se închide
într-un cerc.

Dar ochii tăi, vicleni şi tainici,
devin hipnotici,
mă vrăjesc,
mă pierd în ei
ca într-o mare,
şi nu pot
să mă regăsesc.

Din braţele ce m-au cuprins
încerc să scap,
să fug departe,
de-a lor căldură şi iubire
aş vrea să mă ascund
în noapte.

Dar trupul meu nu mă ascultă,
e plin de dor
şi obosit,
s-a săturat de-atâta luptă,
şi-ar vrea să simtă
că-i iubit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...