marți, 11 ianuarie 2011

HIPNOZĂ




Încerc să-ţi înţeleg privirea,
şi dincolo de ea
să trec,
cu mintea să-i dezleg misterul
ce se închide
într-un cerc.

Dar ochii tăi, vicleni şi tainici,
devin hipnotici,
mă vrăjesc,
mă pierd în ei
ca într-o mare,
şi nu pot
să mă regăsesc.

Din braţele ce m-au cuprins
încerc să scap,
să fug departe,
de-a lor căldură şi iubire
aş vrea să mă ascund
în noapte.

Dar trupul meu nu mă ascultă,
e plin de dor
şi obosit,
s-a săturat de-atâta luptă,
şi-ar vrea să simtă
că-i iubit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SPUNE-MI...

 Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...