joi, 20 ianuarie 2011

FRĂMÂNTARE

Se pierde lacrima în gând,
când oboseala mă sfâşie,
şi glasul meu, prea îngheţat,
să te mai cheme nu mai ştie.

Se pierde gândul în cuvinte,
rostite-n şoapte cadenţate,
în faţa chipurilor sfinte
din vechi icoane adorate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SPUNE-MI...

 Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...