Se pierde lacrima în gând,
când oboseala mă sfâşie,
şi glasul meu, prea îngheţat,
să te mai cheme nu mai ştie.
Se pierde gândul în cuvinte,
rostite-n şoapte cadenţate,
în faţa chipurilor sfinte
din vechi icoane adorate.
Bună! Dacă vă plac poeziile, în general, atunci...sunteţi invitaţii mei.Dacă nu vă plac, atunci puteţi trece mai departe...s-ar putea să vă plictisiţi îngrozitor.Versurile mele sunt pt cei cu sufletul sensibil, pt cei care ştiu să citească printre rânduri;pt cei care mai iubesc frumosul.
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu