miercuri, 5 ianuarie 2011

SPRE LUMINĂ






Am ucis vremea;
am aruncat-o-n timp
tot aşteptând, tot căutând,
sperând să te găsesc cândva,
să te-nchid în inima mea.
Şi-aştept,
încă mai aştept
să te strâng
pentru totdeauna la piept,
să nu mai pleci,
nicicând să nu mai plec,
şi, mână-n mână,
să pornim
spre lumină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...