Nici timpul nu mai vrea să curgă,
şi timpul parcă s-a mărit,
iar pleoapele nu vor s-audă
de somnul ce le-a tot pândit;
cu o bătaie pe secundă,
ochii clipesc neîncetat,
pereţii din odaia scundă
i-au măsurat în lung şin lat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu