luni, 17 ianuarie 2011

LASĂ...





Lasă-ţi mâna să treacă
pe faţa de lacrimi sărată;
las-o pe pieptu-mi să stea,
durerea din suflet s-o ia.
Las-o în ceasul târziu,
pe sufletul trist şi pustiu,
să încălzească în noapte,
fruntea cu vise deşarte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...