SOLITUDINE

E târziu...
şi totuşi atât de devreme;
în viaţa mea,
singurătatea se instalează alene;
tăcerea la fel,
se-aşterne mişel,
în camera goală,
când noaptea de smoală
ascunde iar stelele
ce îmi vegheau visele.

Învăţ
să-mi înăbuş plânsul,
adormindu-l la piept,
legănându-l încet,
minţindu-l că mâine
va fi mai bine
şi pentru noi.
Şi adorm suspinând.