AUTOPORTRET

 Sunt o frunză în vânt,

o frântură de gând,

o mână de pământ

însuflețită cu har,

sunt picătură de Cer,

aruncată de sus,

în urcuș ne-ntrerupt

spre lumi ce nu pier.

Sunt dor nestăvilit, 

răstignit pe-albe foi, 

sunt izvor de cuvinte 

revărsat către voi. 

Sunt tunet și soare, 

sunt blestem și alint, 

când viața m-adapă cu miere, 

sau mă-neacă în mări de absint. 

Sunt râsul rebel din furtună, 

și lacrima vărsată pe-ascuns, 

sunt cântec înflorit pe-a vieții strună,

când ruga la Cer mi-a ajuns.

(10 iunie 2020)