Sunt o frunză în vânt,
o frântură de gând,
o mână de pământ
însuflețită cu har,
sunt picătură de Cer,
aruncată de sus,
în urcuș ne-ntrerupt
spre lumi ce nu pier.
Sunt dor nestăvilit,
răstignit pe-albe foi,
sunt izvor de cuvinte
revărsat către voi.
Sunt tunet și soare,
sunt blestem și alint,
când viața m-adapă cu miere,
sau mă-neacă în mări de absint.
Sunt râsul rebel din furtună,
și lacrima vărsată pe-ascuns,
sunt cântec înflorit pe-a vieții strună,
când ruga la Cer mi-a ajuns.
(10 iunie 2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu