VINOVAT

Iubirea plămădită în suspine
ai frânt-o...
tot umblând peste coline,
şi mugurii rodiţi
i-ai smuls în miez de noapte,
i-ai aruncat, în zori,
în zări, cât mai departe.
Chiar potopit de rugi
şi de blesteme,
nu ai mustrări de cuget,
nici prea multe dileme.
Orbit de-un singur gând,
orbecăi doar în faţă,
dar, în fuga-ţi spre moarte,
tu te hrăneşti cu viaţă -
cu-a altora, desigur,
din inimi faci covor,
şi, alintat de "soartă",
te crezi nemuritor;
te crezi fără de vină,
şi fără de păcat,
dar Dumnezeu te-aşteaptă...
Te ştie..."vinovat".

(15 nov. 2017)