GLUMĂ SUMBRĂ

Prin labirintul vieţii păşesc agale,

cu sufletu-ncercat, 

cu mâinile goale,

cu ochiii însetaţi 

de zările senine,

când umbrele coboară

şi se întind spre mine.

Şi mă rog pentru lumină,

mă rog pentru dreptate,

când tu m-arunci în iad,

şi mă împingi spre moarte;

cu dinţii strâng de cer,

când visele îmi pier

de ura-ţi secerate,

şi fug cât mai departe.

M-ascund din calea ta,

şi nu privesc în urmă,

căci marea ta iubire

a fost o glumă sumbră.

(23/24 nov. 2017)