"FORTUNA LABILIS..."

Te-am primit în braţele mele...
te-am iubit ...cu bune, cu rele,
dar ai călcat peste visele mele,
şi peste suflet, odată cu ele.

Ai năruit azi,
ce-am construit ieri,
tu, adultul imatur -
expert în minciuni şi plăceri,
trăind la-ntâmplare,
după acelaşi tipar,
mimând iubirea
de care n-aveai habar.

Nu ţi-a mai ieşit rolul -
ai jucat fără mănuşi,
jonglând, concomitent,
cu prea multe femei,
pe post de păpuşi,
şi-acum, c-ai fost prins,
ai chef de scandal -
te simţi ofensat
de actul final.

Ştiu. Replica mea
îţi irită retina...
nu te-aşteptai
să trag eu cortina...
credeai c-o să scapi...
ca-ntotdeauna,
dar azi ai pierdut -
te-a trădat "Fortuna".

Şi nu mai e timp nici pentru regrete,
nu se trag nici duble, ca în scenete;
viaţa-i doar una, norocul ...fragil,
nu sunt eu de vină c-ai trişat...inutil.