C-o mie de picături pe secundă,
durerea se scurge,
odată cu sângele,
din inima asta,
azi muribundă.
Din vremuri uitate,
la mine nu mai răzbate,
amintirea clipelor de-nceput,
când iubirea ta îmi era scut,
împotriva zilelor grele.
Azi doar singurătatea
mă mai cuprinde
în brațe mișele
și-mi întunecă
și soare și stele.
Și mă simt iar
uitată la răscruce,
și nu-mi mai găsesc locul,
nici calea asta
nu mai știu încotro duce.
Am obosit să alerg
după visuri
ce nu se vor prinse -
azi te privesc tăcută, din umbre...
în suflet am iar
toate luminile stinse.
(11 martie 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu