DOINĂ (III)

 Soră Lună,

Tu nebună, 

Mi-ai rămas pe-un colț de cer,

Când speranțele îmi pier

Și durerea iar mă seacă. 

Soră Lună,

Tu nebună,

Ia-mi și tu din al meu dor,

Și fă-mi drumul mai ușor,

Că dorul îmi e durere,

Când în jur e doar tăcere.

Soră Lună,

Tu, nebună,

De ce-mi aruncași pe cer

Ploi de stele ce tot pier,

Ploi de stele căzătoare,

Ce mă lasă-n beznă mare. 

Soră Lună, 

Tu, nebună, 

Pune-mi vreo doi-trei luceferi 

Să-mi vegheze pașii teferi, 

Peste dealuri și câmpii, 

Când la ore tot târzii, 

M-o chema bădița al meu 

Să-i ostoiesc dorul greu. 

Soră Lună, 

Tu, nebună, 

Însoțește-mă pe cale, 

Când m-oi coborî la vale, 

Cu roua prinsă în plete, 

Și privirile ca bete, 

Și-n marginea codrului, 

Dă-mă-n grija Soarelui 

Să mă poarte el de mână, 

Către sat cu voie bună.

(26 septembrie 2024)