În jocul iubirii m-am ars prea tare,
dar mă mulţumesc şi cu liniştea...
pe post de consolare,
departe de răutatea-ţi nebună,
care distruge totu-n drum, ca o furtună,
departe de veninu-ţi infernal,
pe care mi l-ai picurat, cu dărnicie,
în al vieţii pocal.
Eşti departe de-a fi bărbatul ideal.
Dorinţele mele sunt, azi, atât de puţine...
vreau să-mi petrec restul vieţii
cât mai departe de tine,
să-nvăţ uşor să uit, de timpul meu pierdut
în labirintul minciunilor tale;
vreau doar o gură de aer...
şi să-mi văd, mai departe, de cale;
iar gândul la "îngerii" mei
mă va ţine, neînfrântă,
mereu în picioare.
(20 ian. 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu