UITATĂ... ÎN EXPECTATIVĂ

Mă întâmpini c-o iubire tardivă,
acum, când sufletul mi-e barcă
aflată în derivă,
căci în expectativă
prea mult timp m-ai lăsat -
nu ţi-a păsat de mine,
erai prea ocupat.

Am stat prea mult cu sufletul deschis,
uitată, la răscruce,
pe margine de-abis,
şi tot ce mi-ai promis
erau doar vorbe goale,
căci doar chipuri străine
se perindau prin visele tale.

Aşa c-am rupt tăcerea
şi-am sfâşiat durerea,
mi-am şters obrazul ud,
şi-am renunţat să lupt -
am renunţat la vise
clădite pe nisip,
şi-nvăţ ,iar, să gust viaţa,
cu zâmbetul pe chip.

(nov. 2016)