HALTĂ

 HALTĂ

Cu un ochi pe jumătate închis

privesc în jur,

printr-un văl de sictir de nedescris, 

ce dezgolește măștile toate

c-o-ndemânare de proscris. 

Ce goală e lumea! 

Ce gol e pământul...

doar spectre-ncleștate

ce-și dispută și își sabotează avântul.

Pe limbă simt gustul de fiere... 

e vechi, împământenit în papile, 

sădit de ani interminabili de durere,

e-atât de viu, de crâncen -

îmi coboară până în măruntaie,

când viața îmi rămâne pe pauză,

și mă taie, mă taie,

mă taie.

Ca un spectator uitat pe-o bancă,

privesc la viață, la oamenii ce vin,

la oamenii ce pleacă,

și timpu-mi pare încremenit în loc -

un tren blocat într-o haltă,

ce nicicând nu va pleca mai departe...

Am rămas în așteptare...

pe drumul între viață și moarte.

(28 decembrie 2023)